View Single Post
  #143 (permalink)  
Vechi 13 mar 2012, 17:51:17
dnl's Avatar
dnl dnl este deconectat
(meniuri, evolutie)
Sunt în trecere...Slabuta in trecere
Merite:
 
Data înregistrării: 14 ian 2012
Locaţie: suceava, Romania
Vârsta: 34
Date: 172cm, 62kg
Mesaje: 6
Aprecieri acordate: 0
Am fost apreciat(a) de 0 ori in 0 mesaje
Implicit Re: Sunteti vreuna vegetariana?

Citat:
Anterior postat de anikha Vezi mesajul
buna. as vrea sa va impartasesc si eu din experienta mea de ovo-lacto vegetariana.
am fost o-l vegetariana pentru 7 ani, incepand cu varsta de 15 ani (asta se intampla prin anul 1997-1998). Dintr-o data mi-am spus ca nu mai vreau sa mananc carne. Pe atunci nu stiam de internet (abia in 2001 am experimentat internetul), existau putine carti despre o astfel de alimentatie, iar plafarele nu aveau o gama asa de variata de produse. M-am documentat, din cele 3-4 carti pe care mi le procurasem care sunt implicatiile vegetarianismului, despre combinatia corecta a limentelor, retete vegetariene. Le-am explicat parintilor despre pricipiile unei alimentatii naturiste, sanatoase si beneficiile sale. Surprinzator parintii mei au inteles (aveam totusi 15 ani si era destui ani), au acceptat, ba mai mult si-au ajustat si ei modalitatea de a gati (mama nu a mai prajit in untura, pentru a manca si eu gatea garnitura separat de carne, stiu ca aflase mama o reteta de maioneza de post din cartof, pentru salata boeuf, s-a renuntat complet pana in ziua de azi la orice fel de salamuri, crenvusti sau sunci presate si simuuuulte alte "ajustari"). Faceam anual teste de sange, pentru control. In afara de o usoara carenta de Calciu (cred ca e specifica organismului meu), restul era minunat.
De ce am renuntat la carne? Din cele mai sincere motive etice (alimentare si ca stil de viata).
Buuuunnnn, insa nu toate au fost asa de simple. A trebuit sa ma confrunt cu oprobiul familiei. Si asta a durat pe parcursul celor 7 ani! Fac parte dintr-o familie gurmanda - la o intrunire de familie se perinda prin fata ta zeci de feluri de mancare. Eu mananc de felul meu putin, un singur fel de mancare, nu-mi place sa ma aglomerez la stomac, sa amestec alimente neindicate. Insa acest lucru nu a fost inteles de restul familiei si a trebuit sa indur grave acuze din partea acelora mai "iuti" la gura. Parinti, mama, mi-au luat apararea, fara a face mare caz :"Lasati-o, ca mananca ea ce vrea. Nu-i dati atentie".
Si asta nu a fost singura opreliste, familia. Prin facultate am avut un prieten, mai multi ani. Iarasi critici - tipul era f nemultumit atunci cand intram in contact cu "societatea": prieteni, mers la gratare, iesit in oras, nunti, revelioane la restaurant. Credea ca o fac ca sa ma simt speciala, imi spunea ca nu sunt normala.
Iar eu nu facusem din felul meu de alimentatie niciun tam-tam, vroiam sa fiu acceptata fara comentarii, nu vroiam sa deranjez, doar prietenii apropiati stiau despre mine, cand ieseam undeva ma ingrijeam ce voi manca. De exemplu, la desele iesiri la gratar imi luam fructe, imi preparam o salata cu branzica. Nu ma innebunea in niciun fel mirosul, aromele de gratar, micii, scrumbiile. Iar eu am stat la Dunare, pestele nu-mi placea defel, nu mancam. Aaaaa...si ouale le acceptam doar in deserturile de casa.Altfel nu-mi plac.
Ei, uite asa am rezistat vreo 2 ani in relatia asta. Cand tipul s-a suparat rau tare (din mai multe motive, dintre care chestia cu mancatul era unul principal) si eu ca sa-i arat cat il "iubesc"...am inceput sa mananc carne.
Ce sa spun, relatia trebuia sa-mi dau seama ca nu va rezista.
Intre timp m-am mutat in Bucuresti, am avut o perioada de vreo 3 ani aiurea. Incepusem sa mananc prostii din comert, dulciuri cat mai nesanatoase, cat mai multe. A fost pe fond nervos, stres, mancam compulsiv muuulte dulciuri, seara, noaptea. Ma rog, a fost o perioada sumbra, nu ma simteam bine defel. Cu atat mai mult cu cat stiam cat de neindicate sunt astfel de produse. Mai mult, mi se dereglase si menstruatia
Insa, mi-am revenit, cam de 2 ani, greu ce-i drept, cu suisuri, coborasuri, incurajari interioare, din partea mamei, prietenului...Mi-am reluat pricipiile nutritionale, am remarcat cu placere si surprindere cate informatii iti ofera internetul. Incredibil, sunt bloguri ale adeptilor vegetarianismului, raw-vegan, site-uri de specialitate, studii...Iar magazinele bio si plafar au o oferta f variata.
Nu ma mai pot declara acum o-l vegetariana. Mai mananc carne, fff rar cate un sfert din piept de pui sau somon. Acestea sunt singurele carnuri pe care le mananc, atunci cand imi cere organismul, in medie 1 portie mica cam la 2 saptamani sau mai rar vara.
Am invatat sa-mi ascult organismul, stiu ce-i place si ce nu, evit mancarurile complicate si le prefer pe cele simple, am ore de masa fixe, seara nu ma aglomerez la stomac dar nu-mi exclud gustari, nu cumpar/nu mananc produse procesate din comert,
A, si mai e o chestie de care am fost surprinsa cand am rasfoit cartea despre alimentatia adecvata celor 4 grupe sanguine. Eu sunt A2 si e uimitor cat de bine m-am regasit in indicatiile de alimentatie pentru aceasta grupa, fara sa am habar inainte de existenta vreunei relatii. A2 este grupa vegetarianului!
Cam asta e povestea experientei mele ca si o-l vegetariana. Nu credeam ca voi destainui atat de mult si multe....
buna........si eu am cateva saptamani abia de cand nu mai consum carne si vreau sa adopt un regim lacto-vegetarian, principalul motiv ar fi o problema de sanatate care nu imi permite sa consum carne dar nici nu sunt asa de tare atrasa. Am observat ca ai slabit foarte mult......in cat timp? si ai tinut si o dieta pe langa regim vegetarian?
Răspuns cu citat