[Diana32]

Anterior postat de rommyna

Imi pare rau ca mesajul meu a fost foarte, dar foarte prost inteles. Complacerea si acceptarea limitelor noastre sunt doua lucruri diferite, cu o granita extrem de fina intre ele, dar existenta.
Eu incercam sa aduc atentia spre limitele noastre si acceptare ca ele exista, nu sa ne complacem, nu sa fim frustrate.
In mare parte, cred eu, fetele din aceasta grupa suntem persoane extrem de ambitioase, care savem un simt critic ridicat atat asupra lumii, cat si asupra noastra. Si fiindca suntem ambitioase si vrem sa fim sanatoase avem grija de felul cum aratam. Dar, vroiam sa subliniez ca si ambitia trebuie sa aibe o limita pentru a nu cadea in extrema frustrarii.
Frustrarea nu este buna! In niciun fel! Frustrarea este cea care ne facem sa ne simtim mizerabil si ne afecteaza pe toate planurile si pe noi, dar si pe cei din jurul nostru. Ea nu ne lasa sa gandim limpede si realist.
Dar nu vreau sa o "ard" metafizic fiindca nu merge...unde dai si unde crapa!
Faceti cum credeti...alergati pana va ies plamanii, fiti frustrate si asa...dar sigur, veti ajunge slabute
Oh, god...why?!?

God cu g mare ))