Da si eu imi amintesc prima iubire deoarece este si acum langa mine ca sa imi pastreze vii amintirile.Suntem de 7 ani si ceva impreuna, eu aveam 14 ani si el 20, toata lumea ne condamna, in special pe mine, ca sunt prea mica, ca el e cu 6 ani mai mare decat mine, ca numai ma fraiereste, totul era impotriva noastra. Dar, nu mor caii cand vor cainii, si iata ca suntem si acum impreuna la fel de indragostiti ca in prima zi, doar ca acuma avem parte de o iubire mai matura fara gelozii si mici prostioare care ne faceau sa ne certam mereu, insa dulci mai erau impacarile
.Am stat si o juma de an despartiti el fiind plecat in strainatate, la fel mi se spunea si atunci ca rela tiile la distanta nu functioneaza ca ne vom desparti bla bla bla, si mi-am zis : daca nu funtioneaza relatiile la distanta atunci ne "apropiem" si am venit si eu dupa el in Irlanda, cu facultate de terminat cu parintii "abandonati" acasa(fiind singura la parinti), toate pareau sa fie impotriva noastra, dar atunci cand exista dragoste adevarata ninic nu poate sta in calea fericirii.Aceasta e povestea primei mele iubiri care din cate se pare va fi si ultima, AM CRESCUT IMPREUNA SI SE PARE CA AM FACUT-O INTR-UN MOD FOARTE FRUMOS SI INOCENT. Va doresc tuturor sa aveti parte de asa relatie.