Inteleg perfect prin ce treci, sigur nu e si mama mea?
Am o mama care la fel a facut, m-a jignit de cand ma stiu, iar eu ani la rand am incercat sa le fac parintilor pe plac, sa-i fac sa ma iubeasca, sa le arat ca sunt cea mai buna. De aceea am fost cea mai tocilara din scoala, cea mai cuminte, am facut totul asa cum au vrut ei si tot am fost "proasta", "urata", "*******", "grasa" - desi aveam 49 de kilograme.
Plus ca de la vreo 12 ani mi-au scos ochii pentru fiecare felie de paine mancata, asa ca la 14 ani m-am apucat de maturat scari - era singurul lucru pe care am crezut ca il pot face ca sa castig bani in casa - desi tata avea un salariu foarte bun. Iar la primul salariu, mi-au luat banii, i.au cheltuit pe tigari, tata pe bautura si mi-au tras si o mama de bataie sora cu moartea ca "i-am facut de ras". Iarna ma trezeam la trei dimineata, ca sa merg la scoala si cand era ziua de spalat scara, nu aveam mop, ca zicea mama ca trebuie sa sufar, sa stiu ce e aia munca, si imi crapau mainile pana la sange cand strangeam pumnul. Asta ar fi numai o chestie mica din ce s-a intamplat.
Ma gandeam ca justificarea ar fi ca de la 3 luni la 5 ani mama m-a parasit si m-a lasat cu bunicii din partea tatalui, mai ales ca intotdeauna le.a preferat pe surorile mai mici si orice as fi facut, niciodata nu era nimic bun.
Am ajuns astfel un adult plin de complexe, cu incredere zero, care credea ca nu valoreaza nici cat o ceapa degerata, si am facut numai greseli din cauza lipsei de respect... nu vreau sa vorbesc despre ele, ca sunt prea dureroase.
Ideea este ca nu trebuie s-o bagi in seama, esti tanara, tu acum trebuie sa te formezi pentru viata. Nu o lasa sa-ti strice anii tai cei mai frumosi, pentru ca ea, ca si parintii mei, face asta din frustrare, din frustrarea de a nu fi putut sa-si construiasca viata asa cum a vrut, din frustrarea de a nu fi facut alegerile potrivite la timp. Esti tanara, esti frumoasa, ai viata inainte, nu permite unui om plin de ranchiuna si frustrari personale, chiar daca e mama ta, sa te schilodeasca sufleteste.
Eu am invatat, dupa ani, sa-i accept asa cum sunt si sa inteleg ca mai buni de atat nu vor putea fi, ba s-au inrait si mai tare acum, la batranete. Dar nu mai sunt suparata pe ei si nu ii mai urasc pentru deciziile proaste pe care in anumite momente am considerat ca le-am luat din vina lor. Am invatat ca eu sunt responsabila pentru deciziile din viata mea si trebuie sa mi le asum, si daca au fost gresite, e bine sa invat din ele, sa nu le mai fac.
Imi doresc din tot sufletul sa va intelegeti la un moment dat. Eu, una, am incercat si nu s-a putut, dar ii multumesc lui Dumnezeu ca acum nu ii mai urasc ori dispretuiesc. Nici macar nu-i mai iubesc, chiar daca sunt parintii mei. Imi este mila de ei ca nu au stiut sa-si traiasca viata frumos si daca vor avea nevoie de mine la greu, ii ajut, ca sunt fiica lor si am obligatia morala ca m-au adus pe lume.
Dar pana atunci, relatia dintre noi este ca inexistenta.
Te pup, draga mea, te imbratisez cu drag si fii tare! Repet, NIMENI pe lumea aceasta nu are voie să-ţi fure visele, planurile si energia, indiferent cine ar fi.