[Madalina Nenciu]

Anterior postat de rommyna

Fiindca tot vorbim de tinutul in brate al bebeilor nostrii mai mici sau mai mari. In dupa-amiaza asta am auzit la itxi-bitzi la o emusiune despre "adevaruri neadevarate", au in fiecare zi rubrica asta, cred ca puteti gasi inregistrarea si pe siteul lor. In fine, azi vorbeau despre tinutul in brate la copiii mici. Doamnele psiholog au spus ca puiutii pana la 3 ani (eu stiam de 2) nu se rasfata fiindca pana atunci nu au dorinte. Asa ca tinutul in brate este o nevoie. Daca aceasta nu este sadisfacuta copilul simte 2 lucruri: lumea pe care a venit este ostila, si 2 iar el simte ca nu merita afectiunea noastra, de asta nu il luam in brate cand plange si cerseste contactul cu noi..lcum imi place mie sa zic: setea de piele.

Noi suntem certati cu patutul. Azi dormea profund, l-am pus in doua randuri in patut, s-a trezit automat. Asa ca am dormit fie pe burta mamei, fie langa ea, fie purtat in wrap afara si in seara asta cand puneam rufele la loc sau mancam. Si o sa-l tot iau ca nu avem ce face. Tati ne-a facut ciorbita de vita si friptura la cuptor intre timp

Anterior postat de Prapadeala

Romina, asa gandesc si eu. Nu e vorba de rasfat, e vorba de nevoie de afectiune si daca nu eu, atunci cine sa ii ofere afectiune?

La fel gandesc si eu in ceea ce priveste tinutul in brate.
Daca pot de ce sa nu o fac?Pana la urma, el este asa de mic, incat nu ai taria necesara sa i-o refuzi cand o cere...Cel putin eu nu pot sa ma fac ca nu-l aud scancind... si imi place si sa-l ”rasfat”...