[ras_cristalin]

Anterior postat de lavydor

Buna fetelor,
Am cautat ceva legat de subiectul acesta si nu am gasit .Am spus sa il abordez cu voi si ma intrebam cat suport primiti din partea familiei, a partenerului de viata a celor cu care locuiti si impartiti frigiderul. M-am oprit la el caci sustinerea este la fel de importanta precum este si vointa personala de a slabi (cel putin asa cred eu). Nimeni nu vad sa se poata abtina deodata de la tot ce inseamna ALIMENTE INTERZISE si de multe ori comit greseli pe care evident ca le regreta sub forma unei constiinte incarcate sau a unei vinovatii de care parca nu mai scapam.
Sa va relatez un episod din viata mea legat de aceasta sustinere. Eram in facultate si locuiam la sora tatalui meu (7 ani am stat la ea). Ea si sotul ei foarte repede m-au convins ca erau niste oameni care traiau ca sa manance si nu numai greutatea lor foarte mare ma convingea de acest lucru cat si obiceiurile alimentare cantitative. Am inceput dieta, personalizata, alegand dupa mintea mea ce mi-ar trebui sa slabesc fiind pe la inceputul unei asemenea experiente (incearca sa mananci sanatos Lavinia) si cand nu ai toate "datele" nu te descurci de minune.Si asa imi era foarte greu si eram naucita de atatea informatii culese de la oameni (nu aveam calculator pe atunci), ei doi nu manifestau nici cea mai mica urma de vointa in a ma ajuta sau mai bine spus in a nu imi face rau...si incepea cosmarul: cartofi prajiti cu carnati CU GEAMURILE INCHISE, seara cand nici somn nu aveam de foame ii dadea cu gogosi cu miere, branzoaice, clatite...ma simteam intr-un infern, imi era efectiv rau de pofta si duceam sticla de apa plata la gura sa ma simt oarecum mai satula. Ziua mai era o solutie, te incaltai si dispareai de acasa dar seara ...unde sa te duci? Alt aspect: incepusem si eu pe langa scoala o munca, faceam asa cativa banuti care ma ajutau sa imi asigur un iaurt, mai stiu eu ce covrigei (ce credeam eu pe atunci ca slabeste...doh').Mi le mancau!!!! (unchiul meu bea destul de mult si cum sa ametea imi manca...bucatica mea de mancarica destinata pierderii in kg). A fost crunt, ce sa va spun dar fiind nevoita sa traiesc pe langa oameni care nu m-au ajutat si sustinut in privinta dietei m-am calit in asa hal incat am ajuns ca nimic sa nu mai reprezinta o tentatie, stiu ca NU am voie sa le mananc si imi iese din cap orice idee "sclipitoare" de a gusta...putin de tot!
Cine primeste sprijin si cine nu primeste ..sa dea un semn sa aflam si experientele voastre in aceasta privinta !
Servici usor si o zi cat mai reusita!

Lavy... e groaznic sa nu ai suport deloc de la cei cu care locuiesti. In timpul facultatii am avut dfe impartit frigiderul si bucataria cu multe persoane. Mereu pofteam la ce aveau ei si imi faceam / cumparam si eu. Insa acum de cand sunt la dieta, greu mi se mai trezeste vreo pofta. E greu cand vad prajituri sau creme, paine cu ceva... dar trec peste. E o vointa mult mai mare decat in trecut. SI motivatia e mai mare.
Pe ai mei incet incet ii conving sa manance ca mine si ma bucura foarte mult chestia asta.
Acum esti bine din punctul asta de vedere?