Nici nu stiu cu ce sa incep ....dar stiu unde vreau sa ajung. Nu stiu cum voi ajunge unde mi-am propus si in cat timp dar cu siguranta va veni si ziua in care ma voi bucura ca am putut sa spun: " am reusit!"
Ma ingrozeste ziua "de maine", prima zi in care oficial se incepe o dieta si cred ca ar trebui sa o denumesc altfel..dar oare cum?..
Toata viata am tinut diete dupa diete, chiar si cand nu era nevoie. Am vrut sa fiu slaba, apoi mai slaba ..si tot asa. Era usor sa incep o dieta, era si mai usor sa tin o dieta si in final era foarte usor sa ma urc pe cantar si sa vad rezultatul.Eram asa de multumita!! Atatea kilograme s-au dus...deci puteam incepe alta dieta ( aici am exagerat un pic, nomal ca faceam pauze, ideea este ca dietele erau o "jucarie" pentru mine).
Azi, mancarea este cel mai mare dusman al meu. Mananc ca sa pot avea o viata normala. Mananc ca sa ma pot ridica din pat, sa ies pe strada sa merg la lucru, sa fac cumparaturi.Mananc ca sa pot zambi.
.... si totusi imi e greu sa zambesc.
M-am saturat de atata mancare dar am nevoie disperata de ea, de mancarea asta atat de....nici nu stiu cum sa ii zic..periculoasa.
Sper ca acest jurnal sa reprezinte o schimbare pentru mine, de aceea l-am si denumit asa. As vrea sa scriu cate ceva in el in fiecare zi si o sa fac tot posibilul sa imi fac timp.
Maine e o noua zi, imi doresc sa fie una mult mai frumoasa ca azi.
Acum 2 ani eram "varza" si am scris 2 pagini despre cum imi vad eu viata peste acei 2 ani si anul asta in noiembrie ar trebui sa trag linia, dar imi e frica ca voi constata ca nu am realizat mai nimic din ce mi-as fi dorit ( la momentul acela mancarea nici nu intra in calcul).
Cam atat pentru azi. Voi mai scrie si maine ...si poimaine ...si tot asa..
Deocamdata ..Noapte buna!
