am vazut ca discutati de nasteri.... si pentru mine a fost un dezastru..... mai avem putin si ma aruncam pe geamul salonului (fara exagerare), dar am reusit sa trec cumva si peste asta
la noi in oras este o politica in spital ceva de speriat... pana nu cazi jos de pe picioare nu iti fac cezariana.... vezi Doamne ei vor sa incurajeze nasterea naturala.... imi bag picioarele in ea, ca din cate am citit si am
vb cu mai multe mamici nu vad nici un avantaj sau vreun beneficiu... eu recomand cezariana (ca pana la urma am nascut cu cezariana ) din tot sufletul.... rad acum si zic ca eu as face un copil cu cezariana in fiecare luna....
deci nasterea mea a debutat in data de 14.12.2009 seara pe la 19.... mi s-a rupt membranele si incet incet m-am pregatit de spital ca incepeau sa apara si durerile.. mici dar erau... astfel ca la ora 22 imi faceau hartiile de internare... m-au dus in salon unde mai erau 2 fetelll.... un dezinteres total fata de mine din partea asistenteleor pana le bagam banutii in buzunar... a trecut noaptea si durerile se intensificau si astfel ca pana dimineata am ajuns sa am dureri din 3 in 3 minute.... mi-au pus atunci o perfuzie care cica era cu oxitocina, ca mai tarziu sa aflu ca defapt era doar ser fizilogic.... si toata ziua de 15 am tinut-o cu dureri din 3 in 3 minute si dilatie ciuciu.... spre seara ajunsesem la dilatare de 4 cm..... dupa 24 de ore de travaliu am inceput sa ma cert cu toata lumea pe acolo, ca imi era frica de viata puisorului meu.... sotul era pe holurile spitalului innebunit, a ajuns pana la directorul spitalului cu interventii si toata lumea imi spunea acelasi lucru "TREBUIE SA AVETI RABDARE".... nu va spun ca deja nu mai aveam putere nici macar sa
vb cum trebuie si ei ma trimite-au sa ma culc ca sa imi reinnoiesc fortele pentru a putea face nasterii in sine.... dupa o noapte groaznica dimineata a intrat un dr de garda (pe care il consider ingerul meu) mi-au facut controlul si mi-a spus: ai dilatatie 6 cm.... mai asteptam o ora... daca nu avanseaza lucrurile te propun spre cezariana... vreau sa va spun ca nu a durat o ora si cazusem de pe picoare... de oboseala? de foame? de dureri? nu stiu /... astfel ca s-au speriat idiotii atat de tare inca m-au bagat in sala de operatii de urgenta.... si asa in data de 16.12.2009 la ora 12.45 a venit pe lume puiule meu Eric Andrei.... recuperarea la cezariana a fost floare la ureche... a dua zi m-am dat jos din pat si seara eu era cu picioarele in ciuveta sa ma spal.....
a fost cumplit si nu ii doresc nici celui mai mare dusman sa treaca prin ce am trecut eu in zilele alea, dar cand il vad pe baietelul meu zic ca a meritat fiecare secunda de durere si pentru el as mai trece odata prin aia... doar pentru el, ca datorita acestei intamplari eu alt copil nu imi mai doresc.... in sistemul nostru de sanatate este o adevarat loterie daca scapi sanatosi din mana acestor doctori dezinteresati