Hello, hello...
Vai ce-am mai tras chiulul... și de la meniu, și de la prezență, și de la citit din nou cartea lui
Montignac + că nici până la ora asta nu am reușit să-mi fac timp să puric forumul așa cum trebuie el puricat, să mă refamiliarizez cu voi toți și toate. Dar așa e mereu înainte de Sărbători... trebuia să-mi imaginez că nu o să am timp suficient nici să respir.
Asta e...
Voi ce mai faceți? Cum o mai duceți? Cum vă pregătiți să-l așteptați pe Moș?
Citat:
Anterior postat de lidiuta
Buna!  Am venit in vizita, m-au emotionat mesajele tale de inceput...viata e o lupta pt toti, important e sa nu abdicam, chiar daca mai pierdem cate o lupta.
Succes si curaj in continuare! |
Bună lidiuta
În primul rând bine ai venit prin „căsuța” mea.
În al doilea rând, mulțumesc mult pentru cuvintele frumoase și urări. De abdicat nu se pune problema - oricât ar dura, ori de câte ori va fi nevoie să mă ridic după încă o cădere... nu am de gând să abdic. Voi deveni „slăbuța” care zace în mine (undeva, îngropată de prea multe kg).
Succes și numai reușite și ție!
Citat:
Anterior postat de mishutza
Anca, bine ai revenit si iti urez de data asta sa devii o slabanoaga. Condoleante pentru tatal tau, imi pare rau imi inchipui ca era destul de tanar si mai putea avea multi ani de petrecut cu voi.
Bafta multa si sa te tii bine pe pozitii  |
Bună Mishule...
Wow... De când nu am mai vorbit - Bine te-am regăsit!!!
Slăbănoaga de mine e pe drum. Nu știu când ajunge că are prea multe escale, probabil chiar și întârzieri, dar mai devreme sau mai târziu, cu siguranță o va face.
Tata... măi în ochii mei, orice vârstă ar fi avut, tot a fost mult prea devreme. Dar adevărul e că nu era foarte tânăr. Eu, născută când avea deja 45 de ani, sunt al treilea copil și rezultatul celei de-a doua căsătorie a sa. Ani cred că mai avea - mulți?! puțini?!, nu știu... - dar corpul cedează când cedează... Asta-i viața, nu?
Eh...
De ținut pe poziții... trebuie să recunosc că de vre-o săptămână sunt șubrede rău pozițiile și că cel mai probabil o să continue să fie... dar după sărbători... Mamă, mamă... să se țină ele kilogramele că am de gând să le fac bagajul și să le trimit unde nici cu gândul nu gândesc, și de unde sper din tot sufletul să nu se mai întoarcă în veci.
Deci, Mishule... Îmi pare ffff bine că ai trecut prin căsuța mea - te aștept din nou, oricând, cu plăcere.
Bună Laura,
Mulțumesc (cred că așa se zice, încă nu m-am obișnuit cu normele astea sociale) pentru condoleanțe. E okay acum... a trecut ceva timp (1 an jumate în câteva zile) și ne-am/m-am mai obișnuit cu lipsa. E o parte - destul de mare - a vieții, nu?!
Anyway... să trecem la subiecte mai vesele...
De sărbători - sărbătoresc
!!! Le petrec cu familia, acasă așa cum am făcut-o mereu (una din regulile nescrise ale familiei), dar acum cu atât mai mult. Din ianuarie sau februarie (după cum s-o nimeri, dar mai probabil Ianuarie) o să-mi iau zborul din țară așa că o să profit de sărbători să fiu alături de cei dragi.
Îți mulțumesc foarte mult că mă urmărești... Sper să o faci și în continuare, chiar dacă nu garantez pentru finalul ăsta de an că o să fiu prea prezentă. Iubesc sărbătorile... dar urăsc toată nebunia din preajma lor: cumpărături, curățenie, ore și ore petrecute în bucătărie... Și dacă de Paști termini repede... după Crăciun, cu sarmaua încă în gât, o iei de la capăt imediat, că doar vine Revelionul...
Eh... asta e...
Pentru moment eu vă las fetelor... cu mulțumiri de vizită, cu „vă mai aștept pe aici”-uri și pentru orice evenualitate, cu urări de „Sărbători Fericite” și ”un Moș cât mai bogat”, iar dacă tot urez... hai să vă zic și „La mulți ani!” și „un an nou mai bun”, doar așa preventiv.
Vă pup,
Anca alias Extasssy
PS: Meniuri nu am mai postat că la cât de haotic am mâncat (nu neapărat mult, probabil că dacă calculam nu ieșeam prea rău din graficicul caloriilor) sincer nu am mai ținut cont de ele, dar cum mă liniștesc puțin cum mă apuc să adaug iar...