Citat:
Anterior postat de maryg
Buna Lacramioara   ! Bine te-am gasit in casutza ta !
Am venit sa-ti urez succes in a scapa de cele 21 kg! Bineinteles si o atentie de casa noua.......   !
Imi pare nespus de rau ca ai trecut prin asa o pierdere de mare  .Esti foarte puternica ca ai reusit sa-ti aduni fortele si sa o iei de la capat !
Felicitari pt.reusita de a nu mai manca dulciuri ! Si mie imi plac foarte mult.Cum ai reusit sa nu mananci o luna  ? Le-ai inlocuit cu altceva?Cat ai slabit cu aceasta performanta ?
|
Draga Maryg, multumesc pentru incurajare si pentru sustinere.
In ceea ce priveste dulciurile, cred ca numai Dumnezeu din cer m-a ajutat, iti spun la modul cel mai sincer ce si cum mi s-a intamplat:
Deci, eu sunt (de fapt am fost) o mare mancatoare de dulciuri, as fi mancat dulciuri la orice ora, in orice cantitate si nu mi-ar mai fi trebuit nimic. As fi dat bucuroasa orice mancare savuroasa pe o cutie de Toffefee sau pe o amandina sau pe un cozonac. Aveam momente de mancat compulsiv in care devoram 3 pragituri si o cutie de bomboane si un chec si inca as mai fi halit o ciocolata.
La birou, daca avea un coleg ceva dulce, ma infigeam imediat si papam macar o imbucatura.
Desigur ca, de-a lungul vietii mele reuseam sa am pauze de cateva zile, sau daca ma ambitionam chiar de 2 saptamani (acesta a fost maximul) insa aproape ca plangeam de frustrare si pofta in acest interval. Deci iti imaginezi cam la ce chinuri mi-am supus pancreasul care producea insulina in dementa, ma si mir ca ani de zile am reusit sa ma menting la o greutate medie de 68-72 KG.
Bun, dupa ce am nascut reusisem in 2 luni sa pierd 4 kg insa, din cauza ca am trecut printr-o alta perioada stresanta (mama prietenului meu a facut un accident cerebral si a fost un cosmar de nedescris pana a decedat saraca), am cazut iar in haotismul alimentatiei si al dulciurilor fara numar si am luat 5kg.
Vazand ca singura nu ma pot ajuta, am apelat la terapeutul meu care m-a scos la liman dupa pierderea fetitei mele si i-am spus ce am patit. Dupa vreo 4 sedinte in care nu mi s-a parut ca am facut nu stiu ce mare filozofie (insa el cica lucreaza cu subconstientul care stie singur ca sa faca dupa aceea) m-am oprit pur si simplu. Ieri s-au facut 4 saptamani in cap in care nu doar ca nu mananc dulce, dar , NU IMI MAI TREBUIE dulce. Adica nu mai am senzatia aceea de frustrare si de dorinta nestavilita. Vad toate bunatatile la care ravneam odata si pur si simplu nu le mai mananc pentru ca aleg sa nu o fac, nu stiu ce anume mi-a setat terapeutul asta in cap, dar a functionat.
E prima oara, in toata viata mea in care nu mananc dulce asa o lunga perioada de timp si in care daca am gustat de exemplu un varf de lingurita de inghetata, nu m-am aruncat apoi pe intreaga cutie.
In plus, m-am dus si la spovedit la biserica si cu toata rusinea i-am spus parintelui ca sunt un porc lacom care nu se mai opreste si nici nu m-a judecat nici nu m-a afurisit, doar mi-a zis sa am incredere ca de-acuma va fi ok si nu o sa mai mananc ca o nebuna.
Deci, ca a fost terapeutul, ca a fost Dumnezeu nu stiu, dar nu am facut nimic special ca sa ma opresc. Doar m-am oprit.