Cum reusesc femeile sa gaseasca solutii simple la problemele complicate
Sa nu raman dator cu evenimentele de aseara - problema era ca urma sa avem ca si musafiri la o cina tarzie un cuplu francez, umblati prin lume si dornici de aventuri culinare.
Dupa doua tentative de a ne intalni prin diverse restaurante, esuate din diverse motive, am convenit sa ne intalnim la noi, eu urmand sa creez o masa cu specific romanesc...ideea sotiei, desi din ingrediente franceze nu prea ai cum sa scoti o masa romaneasca.
Meniul ales pina la urma a constat in ciorba de perisoare, varza acra cu carne si placinta cu dovleac.
Daca varza cu carne nu ridica probleme, stiu sa jonglez cu ea si nu prea imi face surprize, a ramas ciorba pe care pina la urma am combinat-o din indicatiile Rozicai, adaugirile lui Zuzi - mii de multumiri, fetele - si cateva idei de pe internet, plus o doza de inteligenta proprie
, si placinta cu dovleac.
Deci ciorba, care pina la urma a fost mai mult supa si continea si un pic de gandire, a iesit OK, absolut originala, nu semana la gust cu niciuna din cele pe care le-am gustat pina acum
.
Dar a fost buna, iar francezii oricum nu aveau termen de comparatie sa zica ca e buna sau nu, iar politetea si buna crestere ii facea sa o laude
.
In schimb la placinta cu dovleac am uitat sa adaug partea aia de gandire si am luat de buna chestiile de pe un blog al carui autor il stiam de om serios
Mare greseala.
Dupa ce ca citesc toata ziua despre gogosile lui Rozi, painea lui Rozi, etc in loc sa o intreb pe ea de un aluat ca lumea, usor de facut si verificat, ma pune necuratul sa iau de buna ce povesteste respectivul in retetele lui, desii piticul din cap, ruda apropiata cu cel al lui Alina se agita din rasputeri si striga "NUUUU!!!"
Dar ce stie piticul de internet, bloguri si placinta cu dovleac??
Si nu ajunge ca ma iau dupa el cu aluatul, dar il mai ascult si cu umplutura
Noroc cu piticu, a zis ca-si baga demisia daca mai continui in inconstienta mea.
Cu chiu cu vai am salvat ceva pina la urma, cat sa le dau cate o farfuriuta cu ceva dulce, iar tipa, mai milostiva din fire a spus ca si ea prefera sa cumpere prajiturile gata facute;
In schimb, varza cu carne i-a dat pe spate, figurativ vorbind, si cu toata buna lor crestere abia se abtineau sa nu ceara inca o portie - ca sa vezi diferente de obiceiuri, in tara ce compliment mai mare poate sa-ti faca un musafir invitat la masa decat sa ceara sa-i mai umpli odata farfuria?
Efectele secundare s-au manifestat azi dimineata cand in locul zambetului suav al cantarului, ma astepta un ranjet sardonic...parca era si un miros usor de pucioasa prin bucatarie.
Asta e, sa-mi fie invatatura de minte.
Azi in loc de zi cu proteina pura, cred ca voi avea zi apl - adica apa plata cu lamaie.