[simonet]

Buna!!
Abia acum am descoperit subiectul, m-am regasit in povestile voastre ...
La noi s-a schimbat tare relatia dupa ce a aparut bebe, sau chiar dinainte de a veni pe lume ... al meu sot e inca imatur, neimplicat in viata de familie, e genul pentru care sintagma "lasa ba ca merge asa" e definitoriu, decat sa isi miste el fundul mai bine il misc eu pe al meu.
mi-a fost fff greu, sa ma ocup singura de copil, sa nu mai pot avea grija de mine si cand venea acasa sotul de la serviciu sa reproseze ca am stat acasa toata ziua si nu sunt relaxata, zambitoare, etc ... cumplit a fost ... pana cand ne-am dat seama ca daca continuam asa ajungem sa ne uram unul pe altul ... iar el s-a speriat f tare ca il parasesc, atunci s-a intamplat ceva .... nu stiu ce .... da fiecare din noi si-a reevaluat prioritatile ... si ne-am dat seama ca piticania urlatoare e comoara noastra, si viata in 3 nu e totusi asa nasoala
viata cu copii e mai intai frumoasa si apoi grea!
acum cand ma uit la fiica-mea, imi dau seama ca fiecare minut care a fost greu m-a facut sa fiu mai inteleapta, mai rabdatoare, m-a facut sa vad si parte frumoasa a greului ...
dar eh, inca suntem mici .... avem o viata minunata in continuare .... si abia astept sa savurez fiecare minut!