Oare e vreo limită a nr. de poze de postat aici?
Dacă nu, v-o prezint pe Smoc (aka. Smoke, Ţigăruşă, Pufulete, Piţipoanca, Pisulete, Smokers şi-alte nume), de la începuturi până acum.
Am găsit-o lângă un Pet shop de pe un bulevard circulat din Bucureşti, cu mama şi doi frăţiori... mama foarte posesivă, a început să mă sâsâie când m-am apropiat de ei, puişorii s-au speriat, numai jita asta mică a venit drept în braţele mele. Am mângâiat-o şi am părăsit-o jelind, deoarece stăteam în chirie şi nu ştiam dacă propităreasa ar fi fost de-acord cu un muţunache viu. Cum era vară şi obişnuisem să mă întorc pe jos de la serviciu, a doua zi am trecut din nou pe lângă familia felină. De data asta, am găsit-o doar pe ea. Am cules-o şi am intrat cu ea în Pet Shop.
- E a cuiva asta mică?
- Nuuu! Dacă vreţi să o luaţi, vă rog luaţi-o, pe unul din ăia mici l-a călcat o maşină ieri, iar mama cu celălalt pui nu ştiu unde au dispărut. Vecinii sunt răi şi le alungă, dacă vreţi s-o luaţi, bine i-aţi face.
Şi-am luat-o! Am zis că rezolv cu proprietăreasa mai târziu, nu voiam să fie şi sufleţelul ăsta strivit de vreo maşină. M-a mieunat tot drumul, mi-a făcut creierii zob, mi-a desenat o hartă însângerată pe mâini, dar am vârât-o în casă.
De atunci, suntem nedespărţite. A trecut prin 2 schimbări de domiciliu în Bucureşti şi încă 2 în Piatra Neamţ. S-a făcut o dihanie mare şi păroasă, foarte nesociabilă şi zgârietoare. Şi mai punctuală decât alarma de Nokia când vine vorba de trezitul matinal.
Poze cu dihania mică. Arăta ca un liliac cu urechile alea ale ei.
Apoi a mai crescut, s-a făcut urâţică şi fioroasă, toată lumea mă întreba dacă e motan.
Şi cam asta-i dihania de acum (doar cu vreo două kile mai rotundă în urma castrării):
Enjoy my sarcastic kitty!