[butterfly30]

Of, îmi pare rău să îți spun asta, dar toate avem aceste sentimente, și e le vor deveni cu atât mai intense cu cât creste timpul petrecut fără serviciu, oricâți copii ai creste în timpul asta. Oricât ai încerca să te convingi singura ca ceea ce faci contează, ca să faci din nimic o ființă și apoi din ființă om, e ceva neprețuit, nu va fi niciodată destul. Eu ma zbat în nefericirea asta de 3-4 ani, dar în ultimii doi a devenit acuta. Îmi revenise complet în scurtul timp cât am lucrat, dar când m-am întors acasă recăderea a fost foarte dură. Nu știu ce sa îți spun, eu personal am încercat totul, dar funcționează doar pe termen scurt. Realitatea este ca lumea a evoluat foarte brusc, tehnologia la fel, iar psihicul nostru nu a reușit sa se adapteze la toate aceste schimbări.. Nu știu dacă te ajuta cu ceva, dar ceea ce pot sa îți spun este ca fiecare ne luptam cu demonii noștri.. Deși dinafara poate părea ca unele persoane sunt relaxate și ok cu ele, este o iluzie. În intimitate fiecare le are pe ale lui. Nu ești singura, suntem toate în războiul asta..