Citat:
Anterior postat de Scorpia
offf... pur si simplu nu stiu cu ce sa incep...sa il injur pe tatal copilului sau sa iti spun sa fi tare ca totul va fi bine...
Cata dreptate ai! eu ma plang de kg mele fara sa ma gandesc ca alte fete se chinuiesc cu mai multe!!! Sunt o rea!!!
Sa stii ca avem multe in comun, mai multe decat crezi!!!!Cu privire la tatal copilului...chiar daca sotul meu locuieste cu mine, mai mult este absent. Cam la fel si comportamentul fata de copil. Nu zic ca nu-l iubeste, dar asta e el un egoist care nu il vad sa renunte vreodata de serile petrecute cu prietenii in schimbul petrecerii acelui timp cu copilul. Asta ma doare cel mai tare!!
Si sa-ti mai spun ceva. Am ramas insarcinata dupa 6 ani ce eram impreuna, deja nu mai foloseam protectie de multi ani si de fiecare data cand auzeam ca o prietena e insarcinata ma bucuram pt ea si ma durea sufletul ca eu nu am!!!
Cand a venit copilul desi nu mi-a zis-o clar ar fi vrut sa fac avort iar eu i-am zis ca cu el sau fara copilul tot il am.
In timpul sarcinii vazand ca se poarta din ce in ce mai urat i-am facut bagajul si l-am trimis la masa care ii bagase in cap ca am ramas insarcinata ca sa-l leg de mine (asa de mult ma iubeste). Timp de 2 luni nu era zi in care sa nu plang ca copilul meu va creste fara tata si l-am primit inapoi mai mult pt copil.
Regret aceasta decizie, pt ca desi iubeste copilul in felul lui nu e tatal ce mi-i l-am dorit. Ma gandesc f serios sa-l gonesc din nou si sa iau viata asa cum e.
Ma astept sa vina maxim o data pe luna in vizita la copil iar in timp sa nu mai vina deloc la fel cum a facut tatal lui. Dar e treaba lui ce face pana la urma. Nu am sa-i interzic sa-l vada si nici nu o sa bag strambe, dar ma doare sufletul de copil cand o sa ma intrebe de ce nu vine tati, daca a gresit cu ceva fata de tati, daca tati il mai iubeste si tot asa.
il vad pe nasul baiatului care are o fetita de 3 ani si inca un bebe pe drum ce tata e!!!! Cat de mult iubeste fetita, cat de frumos se poarta cu nevasta si ma doare sufletul.
Asa ca iubita nu esti singura nici ultima. Am avut amandoua norocul sa dam peste 2...nu mai zic ce ca ma amendeaza.
As vrea sa mai vorbim daca vrei si tu.  |
sigur ca vreau sa vorbim, altfel nu scriam in jurnalul tau.
am vrut sa-ti spun ca lupta cu greutatea e una din multele lupte pe care le dam, indiferent cat de mare este dusmanul.
de asta ti-am zis ce am patit pe sarcina cand mancam toate bunatatile si plangeam luni in sir.
inainte la 72, ziceam ca sunt grasa, acum, nu ma mai uit in oglinda prea mult, nu mai cumpar haine si-mi doresc ca pana face vladut 1 an sa ajung si eu la o normalitate.
despre ei, barbatii, ce sa zic ? decat ca, parca sunt mai linistita eu fara "el" langa mine, ca nu ma streseaza zilnic cu gesturi urate cum zici ca te enerveaza al tau.
si-mi da forta vladut sa privesc cu incredere ca voi sti sa-l cresc cum se cuvine si voi face totul pas cu pas.
iar acum i-am intentat individului si proces de stabilire paternitate
sa-l fac responsabil cu forta.
te pup