Bună tuturor slăbuțelor de pe acest forum !
Mă numesc Ioana, am 21 de ani și sunt din București. După cum puteți vedea sunt nouă pe acest forum așa că vă rog, fiți blânde
. Aș vrea să vă împărtășesc puțin din povestea mea. Eu am dus de mic copil o luptă cu kilogramele. Am fost și încă sunt, recunosc, o persoană pofticioasă. Însă, la un moment dat, mai precis în anul II de facultate, mi-am dat seama că nu mai pot continua să trăiesc în felul acesta. Atunci aveam 103 kg, la o înălțime de 170 cm. Greutatea pe care o aveam atunci este mică spre deosebire de aceea din clasa a XII-a. Atunci am ajuns și la 118 kg. Deci, cum vă spuneam, mi-am dat seama că trebuia să schimb ceva și așa am și făcut însă lucrurile nu au ieșit precum îmi doream. Am urmat o dietă disociată hipocalorică în care nu consumam mai mult de 700 de calorii pe zi. De cele mai multe ori, abia dacă depășeam 400 de calorii pe zi. Și m-am îmbolnăvit ... Am făcut ulcer duodenal și datorită lui am avut crize insuportabile. Datorită uneia dintre ele am ajuns cu Salvarea la Spital unde mi-au făcut o ecografie. Acolo am descoperit că, pe lângă ulcer, mai aveam și pietre la vezica biliară.
A fost un șoc pentru mine să îmi dau seama că numai datorită mie aveam aceste probleme de sănătate. Atunci m-am trezit și am cerut ajutor. Acum am 73-74 kg. Lupta încă se mai duce ! Și am în continuare nevoie de susținere și de suport din partea celor din jur. Până la urmă, am fost nevoită să mă operez de vezică biliară acum aproape două luni. Nu a fost o operație grea. Însă dacă stau să mă gândesc la faptul că am avut nevoie de această operație la vârsta mea ... nu știu ... mi se pare trist.
Așa că haideți să fim blânde cu noi înșine fetelor și să nu ne fie frică să apelăm la ajutor, mai ales din partea unui medic nutriționist.
Vă pup și vă urez succes în această bătălie care nu este una ușoară !