[ramonika71]

Si eu am fost total nehotarata cand am inceput acest jurnal. Nu stiam ce titlul sa-i dau, nu stiam cum sa incep povestea mea (pentru ca fiecare dintre noi are o poveste), nu stiam daca cineva se va uita in el (si credeti-ma chiar imi doream si speram cu disperare ca cineva sa citeasca si bietul meu jurnal). Dar, astazi, m-am hotarat! Ce atata amanare. Gata! Nu sunt singura si nici singura care are o problema de genul asta. Suntem multe si trebuie sa ne incurajam reciproc pentru ca daca avem soti buni (cum am si eu) acasa, ei nu ne vor ajuta niciodata pentru ca ei ne iubesc neconditionat, indiferent cum aratam, pentru ca s-au indragostit atunci, candva de sufletul nostru. Si credeti-ma sufletul meu chiar are 165 cm si 55 de kg, iar dimensiunile...sunt chiar perfecte : 90/60/90. Ce sa mai! D-aia ma iubeste toata lumea! Si doar d-aia sunt vesela. Si voi la fel fetelor! Pentru ca cine este mai plinut are o pofta nebuna de viata, de dragoste, de copii, de frumos, de ras si doar cateodata...mai este si trist. Am dreptate?