[ieucumine]

Buna,
Eu sunt Andreea, am 21 de ani si 62 kg. Tot timpul am fost... plinuta e mult zis...am o confomatie mai ciudata, sunt inalta, am spatele lat, solduri mari si fund mic. In anul I eram undeva la 75 de kg, dar sunt sigura ca in liceu am avut mai multe. Anyway, acum 2 ani pe 1 mai m-am pus pe slabit sanatos. Cu mancat de iaurt dimineata, orez intergral, spanac, piept de pui, salate etc. Am ajuns in vreo 9 luni la 57kg. M-am mentinut un an asa. Asta vara chiar ajunsesem la 54 din cauza stresului ca nu imi gasesc unde sa ma mut, dar nu mi-a placut de loc felul in care aratam si am ajuns inapoi la 57.
Toata chestia a inceput undeva prin noiembrie, cand imi facusem un prieten. Eu in Timisoara, el Cluj. Faceam drumuri dese, ajunsa acolo nu mai mancam cum eram obisnuita sau cand venea el mancam, la fel, toate prostiile. Apoi ne-am despartit, era prea mare distanta, dar eu am ramas la faza cu infulecatul. Practic, atatea luni de zile mancarea colegilor de apartament a stat in frigider si nu m-am atins de ea. Acum imi venea sa mananc sendvisuri in continuu, pentru ca asta era mancarea lor de baza. Bagam 2-3 si apoi vomitam. M-am speriat cand m-am urcat pe cantar si am vazut ca imi arata 63 kg. Atunci colega de apartament s-a mutat la Cluj, iar eu m-am mutat la o prietena. Ei, problema mea si mai aiurea a inceput aici. Ea lucreaza de la 12-8 in fiecare zi, eu de la 10-16 sau de la 16-22, asta inseamna ceva ore in care eram singura. Si ce puteam sa fac mai bun? Sa indes in mine. Dupa vreo 2 saptamani ne-am mutat iar, o saptamana am fost ok, eram ocupata cu mutatul si aranjatul prin casa., apoi m-a apucat iar. Imi vine sa infulec incontinuu. Am si preferinte, ma duc si-mi iau branzoaice de la magazinul din colt sau ceva saratele sau sendvisuri de la benzinarie. Le mananc impreuna cu lapte sau imi iau un suc mai natural si apoi ma chinui sa le vomit.
Ieri dimineata m-am speriat, am mancat ok, piept de pui la gratar cu orez, dar apoi m-a apucat. Am mancat vreo 4 branzoaice si 3 batoane de ciocolata. Apoi m-am chinuit o gramada sa vomit. Pur si simplu corpul nu ma mai asculta. Dadeam afara doar lichidele, cred ca am stat mai mult de o ora. Peste vreo 2 am reusit in sfarsit...
Ideea e ca numai la asta ma gandesc. Cand lucrez dimineata, ies in pauza pe la ora 1, apoi cand intru direct la munca ma apuca o stare de nervozitate, ma uit incontinuu la ceas, sa vad cat mai am pana plec ca sa ma pot duce la benzinarie sa-mi iau un sendvis sau 2. Si stiti care e partea ironica? Mai lucrez si intr-un magazin de articole sportive la departamentul sanatate.
Oricum, sunt sigura ca e bulimie, desi nu vreau sa-mi pun diagnostic singura. Marti am programare la psihiatru si o sa-i spun de toate fricile mele. Mai ales de cand am citit le aici ca poti ramane fara dinti. Si ar fi aiurea, pentru ca zambetul e printre singurele chestii care imi plac la mine.
Sper sa reusesc! Wish me luck! Fingers Crossed!
O duminica frumoasa!