Buna fetelor,
Scriu aici, ca alt jurnal nu am. Duminica am trecut prin cele mai ingrozitoare secunde din viata mea: eram cu copilul in IOR, se juca cu un prieten, s-a apropiat de malul lacului, i-am spus sa aiba grija, dar nu stiu cum i-a alunecat piciorul si a cazut in lac. Am tipat de m-a auzit tot parcul, noroc ca a sarit un domn imediat dupa el si l-a scos, pentru ca se dusese la fund, lacul e foarte adanc. Eu nu stiu sa inot, nu stiu ce as fi facut. Asa ca, o secunda de neatentie se putea transforma intr-o mare tragedie. S-a speriat si el, dar el a reactionat mai bine decat mine, a povestit la toti prietenii din parc ce a patit. Eu de atunci sunt praf, azi vad ca sunt mai bine. Seara mi-a fost foarte rau de la bila, am vomitat, si ieri numai cu stari de rau am fost. Azi noapte, Slava Domnului ca am dormit, ca duminica noaptea numai cosmaruri aveam, cu imaginea cu el cazand in lac si ramanand doar sapca la suprafata.
Copilul merge la inot, dar momentan e la faza de inot cu aripioare.
Nici macar nu am apucat sa il intreb pe domn cum il cheama, sa il pomenesc cand merg la biserica, asa de socata am fost, doar am apucat sa ii multumesc.
Va pup
