Citat:
Anterior postat de anamariaff
Chiar ma intrebam zilele trecute cum este posibil ca noi, dupa atata vreme, inca sa pierdem notiunea timpului, discutand pana la patru dimineata pe diverse teme, fara a fi in contradictoriu? Cum este posibil ca dupa atatia ani inca sa ma pierd, sa simt ca mi se inmoaie picioarele cand se uita la mine intr-un fel numai de el stiut? Acest lucru e valabil si in cazul lui, dar nu ii pot reprezenta eu punctul de vedere. 
...
Insa am si o teama, o teama imensa.... mi-e frica sa nu raman singura... |
Buna,
Pai sunteti impreuna de numai 4 ani, nu mi se pare asa mult timp. Asta e o chestie normala la cuplurile care s-au "luat" din dragoste pe bune...adica sa nu se certe, sa aiba subiecte de discutie fara de sfarsit si sa nu se plictiseasca niciodata vorbind sau facut ceva impreuna, orice prostie, absolut orice etc. Si peste 20 de ani o sa fie la fel sau Si mai bine, de obicei dragostea la aceste cupluri creste de la an la an. Asa ca nu te mai mira. Desi...imi dau seama ca dupa ce ai avut experiente triste in trecut (cu alti tipi) ai impresia acum ca ti se intampla ceva unic. Bucura-te de prezent si nu te mai gandi la trecut sau viitor.
Prezentul e singurul pe care poti sa-l traiesti, trecutul nu mai poti sa-l schimbi iar viitorul nu ai cum sa-l controlezi sau prevezi. Inteleg frica ta din cauza diferentei de varsta dintre voi, e de inteles. Insa nu o sa fii niciodata singura in fond, esti cu Dumnezeu (daca crezi). Si apoi asa cum ziceam in mesajul trecut, daca ai ochi poti sa vezi luminile din jur si dupa ce ramai fara partenerul tau. Nu ma refer neaparat la alti parteneri ci la lumini, alti oameni, situatii, amici, rude, alti oameni straini care-ti dau o mana de ajutor, etc. Daca esti pozitiva in gandire si absolut relaxata si increzatoare si-ti antrenezi aceste ganduri zi de zi, an dupa an...stii pana la urma ca Cel de Sus sau....constiinta universala...sau mama natura...o sa aiba grija de tine si de sufletul tau. Asa ca nu-ti fie frica, simte-te bine si fa-o acum in prezent.
