Anterior postat de iacobitza (Post 858948)

Buna ziua.Ma numesc Gabriela si am sa va prezint trista poveste a vietii mele in ceea ce priveste kilogramele.Sa ai 17 ani si 100kg e foarte rusinos.Totul a inceput pe la varsa de 12 ani ... cand ma credeam un copil normal.Intr-o zi m-am trezit in fata unei oglinzi mari cat mine si atunci am realizat pentru prima oara cat de enorma sunt.De atunci au inceput problemele.La inceput a fost infometarea stateam nemancata cateva zile apoi bagam in mine cele mai calorice alimente pe care le gaseam.Au urmat diete peste diete toate au esuat.Prima oara cand am tinut un regim alimentar strict l-am urmat timp de 2 luni din pacate mancam prea putin si eram prea slabita ca sa mai fac sport dupa o luna si 2 sapt am clacat.Slabisem vreo 11kg eram asa de fericita cand imi zicea lume "vai ai mai slabt ce bine iti sta" dar apoi mama cand ma vedea ca mananc cate ceva imi zicea "nu ai voie asta gata nu mai slabesti?" si chestii de genu.Asta ma facea sa mananc si mai mult si uite asa am pus cele 11 kg inapoi in vreo 2 saptamani.Am mai tinut acel regim dupa aia dar fara rezultate slabeam si dupa esuam si ma ingrasam la loc.Dieta Daneza .....e cea mai mare tampenie de dieta pe care am putut`o urma.Inca 10 kg slabite in 13 zile care erau mai mult apa dar facusem si sport excesiv de mult asa ca trebuia sa fi dat jos si un pic de grasime.Din nou m-am ingrasat si asa a dus la o problema si mai mare dar care imi este prea rusine sa o spun.Vara trecuta am inceput din nou ....tot aceeasi prostie am facut`o dieta Daneza pe care am asociat`o cu sport si la inceputtul verii aveam 96kg.Dupa 2luni de sport si numarat caloriile la fiecare aliment am ajuns la 90kg.Vara a trecut nu mai eram obligata de caldura umblu in maieu si pantoloni scurti si incet incet in 2 luni am pus inapoi toate kilogramele .Fara exagerare cred ca am slabit vreo 50kg adunat.Viata mea e jalnica nu inteleg de ce nu pot rezista chair e mancarea un lucru asa de important?toata viata mea nu am mancat un aliment fara sa ma gandesc cate calorii are si degeaba.ACUM IN PRAGUL DISPERARII vreau sa incep o alta dieta.Dar de data asta nu o sa ma mai arunc in prapastie,o sa incerc sa sar peste ea.Multumesc celor care am atata rabdare sa citeasca romanul asta pe care l-am scris.