Re: Divort: da sau nu?
 

eu zic ca depinde...
parerea mea e ca orice problema, cearta sau situatie neplacuta poate fi rezolvata cu un dram de maturitate. e absurd sa divortezi ca el face mofturi la mancare sau ca iese la bere. singurul lucru care il condamn este violenta.atunci as divorta cu siguranta.dar in celelalte situatii as incerca sa vad pe toate partile.
aici depinde si cine de cine divorteaza. daca el inseala de ex...voi divortati nu? dar daca inselati voi din greseala acceptati divortul?
nu tot priviti divortul ca pe situatie provocata de barbat.nu numai el este de vina. si voi puteti insela, iesi la bere, si multe altele.

eu vreau sa ma casatoresc 1 data in viata. si cred ca orice problema se poate rezolva.daca cele mici se rezolva nu se ajunge la cele mari. si nu voi permite sa se ajunga.

Re: Divort: da sau nu?
 

Bine, eu m-am referit la situatia cand apar certuri zilnice, nu la oameni care nu au nici o problema in afara de faptul ca nu se mai iubesc ca in prima zi :)) Evident ca acestia pot ramane bine-mersi impreuna daca au o relatie prieteneasca (probabil fiecare cu escapadele lui) mai ales daca au si copii.

Citat:

Probabil , cum zice si Ianna, daca e implicat un copil mai incerci sa repari poate poate. Eu am parintii divortati de cand aveam 4 ani , si nu e un sentiment foarte placut sa cresti fara ambii.

Ali, imi pare rau ca ai trecut prin asta, dar gandeste-te ca poate asa a fost mai bine pentru ei. Crezi ca ti-ar fi fost mai bine sa cresti intr-o atmosfera de certuri permanente?

Sakura, probabil ca nu as divorta din cauza infidelitatii decat daca as vrea sa ma recasatoresc.

Re: Divort: da sau nu?
 

hello,

iti spun ca e visul oricarei femei sa se casatoreasca o data in viata, insa nimeni si nimic nu iti va oferi aceasta garantie. Viata e plina de surprize. Am vazut oameni divortati dupa 30 de ani.
Si evident, cand se ajunge la divortz, nu inseamna ca este exclusv vina barbatului. Un cuplu e format din doi oameni, si dupa parerea mea fiecare are partea lui de vina, daca se ajunge la divortz.

Re: Divort: da sau nu?
 

Daca am epuiza toate alternativele (discutii, incercari, schimbari de anumite comportamente), si am continua sa ne intelegem la fel de prost, as divorta fara probleme. In caz contrar, ne-am minti unul pe altul, viata ar trece pe langa noi, copiii (unde este cazul) ar simti cu siguranta tensiunea din casa...deci am face mai mult rau decat bine.

Deci, DA, as divorta. Bine, sper sa nu fie cazul :D

Re: Divort: da sau nu?
 

eu sun t de acord cu iana, fiindca in primul rind, cind eram si eu intrebata inainte despre acest subiect imereu spuneam divort, fiindca stiu ce inseamna sa traiesti intr-o familie cu probleme. dar odata ce sunt deja maritata si avem si o fetita, si un an in urma am trecut prin criza foarte grava, pot doar sa va spun ca depinde de caz si de motive, fiinca in acest caz este vorba deja si de un copil care vrei, nu vrei va fi o legatura pe viata cu celalalt, si oricine merita o a doua sansa. oricine face greseli, suntem tineri, impulsivi, deseori facem din tintar ermasr, si desigur suntem si foarte incapatinati si mindri, dar cum am citit odata undeva mindria si incapatinare nu-si au locul intr- o casnicie fericita, fiecare trebuie sa faca anumite compromisuri. dar depindee si de persoana, adica daca vrea sa schimbe ceva, sa-si accepte greseala sau nu.
deci depinde de caz.
p.s. cred ca inainte erau mai putine divorturi anume din cauza ca oamenii erau mai indulgenti.

Re: Divort: da sau nu?
 

Paritii mei sunt divortati si eu ca si copil am sustinut ca trebuie sa divorteze cand erau mai tineri. Eu sunt mezina familiei si ei au facut partajul cand aveam eu 12 ani, m-am simtit usurata cand a plecat tata, nu mai suportam certurile si nici viata de "familie" pe care o aveam.
Tata a fost si este un tata extraordinar pentru mine, dar nu sot pentru mama. Am tinut o relatie stransa cu el si dupa ce a plecat si cred ca daca pleca mai devreme puteau sa-si refaca viata si aveau pe cineva alaturi acum nu ajungeau singuri la 60 de ani.
Daca si eu as ajunge in situatia lor clar as vrea ca totul sa se termine imediat, o relatie merita sansele ei dar nici sa stai cu cineva inca 10 ani din viata ta pentru nimic.

Re: Divort: da sau nu?
 

de acord, deci fiecare care este pus in situatia de a alege, trebuie sa se gindeasca si sa chibzuiasca si sa ia hotarirea care este cea mai buna pentru el. nu exista un raspuns concret si fix. este un subiect cam cu doau fete pentru mine.

Re: Divort: da sau nu?
 

Si eu sunt pro divort.Bineinteles ca nu as lua aceasta decizie la prima adiere si stiu ca ar fi o hotarare greu de luat,dar uneori chiar e cea mai buna solutie.Mama avea o viata groaznica alaturi de tatal meu,certuri,betii,batai,dormit pe scari si se incapatana sa ramana alaturi de el pt mine si sora mea.Intr-o buna zi eu am fost cea care i-am spus ca trebuie sa puna punct,ca asa nu se mai poate trai.A inceput sa planga si a spus ca stia ca e unica solutie dar se gandea ca noi nu vom accepta.A divortat si akm are o viata linistita alaturi de un alt barbat.Tata din pacate nu mai este printre noi dar dupa divort a fost un tata minunat pt mine.M-a ajutat mereu atat cat a putut si cel mai important nu a uitat niciodata de mine si mi-a aratat toata dragostea lui.Concluzia...am avut si mama si tata chiar daca nu mai locuiau impreuna.

Re: Divort: da sau nu?
 

Nu cred ca erau mai putine divorturi din cauza ca oamenii erau mai indulgenti ci din cauza faptului ca era alta mentalitate, era rusinos sa divortezi, mai ales ca femeie. In plus, multe erau casnice si nu aveau nici o posibiliate de a se intretine dupa un eventual divort, si de aceea erau mai "indulgente" cu sotii betivi si violenti.

In majoritatea cazurilor e bine sa incerci sa dai o a doua sansa, dar nu s-o prelungesti la infinit daca vezi ca nu merge. Plus ca exista cazuri unde nu se mai pune problema de a doua sansa (cazurile de violenta fizica)

Re: Divort: da sau nu?