Binge eating - Hiperfagie - Mancat compulsiv/in exces
 

Buna fetele!

M-am gandit sa deschid un subiect legat si de psihologie, pentru ca mi s-a parut ca nu am gasit prea multe detalii despre cum sa depasim problemele cu alimentatia/ingrasarea altfel decat cu 'vointa'. Am vazut ca multe fete se plang ca nu-si pot lua gandul de la mancare. Mie mi se pare cumplita o viata in care sa traiesti tot timpul cu sentimentul ca trebuie sa te abtii, sa nu te saturi, sa te chinui, etc. Si de-asta vreau sa-mi diminuez si compulsiile sau obsesiile legate de mancare. Nu doar sa ma abtin.
Nu am gasit o categorie de subiecte psihologice si sper sa fi postat bine aici topicul.

Eu am slabit cel mai mult intr-o perioada in care-mi trecuse un tip de anxietate pe care nu o simti prea tare, anxietatea generalizata. Se spune ca si alcoolicii beau pentru a-si diminua anxietatea.
In Evul Mediu se spunea 'am mancat, acum, dupa, pot sa reincep sa-mi fac griji'. Se pare ca mancarea opreste totusi procesul acesta.

Bingea eating (hiperfagie, supra-alimentare), poftele 'psihologice' - daca nu-s urmate de un comportament de compensare, au la baza nevoia de a stapani/linisti niste emotii. Chiar i se mai zice mancat emotional.

Bulimia de obicei are o componenta de binge eating si una de compensare (varsaturi, sport in exces, diete teribil de restrictive, laxative) si ce difera este ca imaginea de sine este mult mai deformata si de-asta antreneaza comportamentele de compensare. Care apoi duc la crizele de binge-eating. La bulimie se 'aud' mai des auto-etichetari de genul 'sunt o vaca, sunt o nesimtita, sunt un porc' (bine, unele sunt comune si in anorexie).

Episoadele de hiperfagie pe baze emotionale merg pe diferite emotii, depresie, anxietate, furie - de obicei cu componenta pasiv-agresiva (imi fac rau ca sa vezi cat sufar sau sa ma pedepsesc).
Mai exista o combinatie in problemele tip borderline, cand persoana simte un gol pe care nu il poate umple si il evita cu orice pret.
Gama de sentimente/emotii variaza...cand te simti coplesit, fara control, etc. dar se duc tot spre cele de mai sus.

Este si un comportament invatat, care se poate dezvata incet incet, dar exista si niste convingeri distorsionate ale persoanei, despre sine sau emotiile sale. De ex. 'nu suport sa ma simt asa si trebuie sa fac orice sa scap de starea asta'. Sau 'ma voi simti ingrozitor...' Dar gandurile acestea sunt distorsionate si automate, nici nu suntem constienti de ele. Dar daca le relativizam, le aducem la normal...'va fi/este neplacut, dar nu ingrozitor' si 'nevoia' de a manca se va reduce.
E ceva de munca la propriile ganduri care determina si emotiile respective, dar eu zic ca merita, pentru ca lupta cu mancarea va fi mult mai usoara decat doar cu 'strans din dinti'.

Binge eating este o problema ca si bulimia sau anorexia si se trateaza. De obicei se ocupa psihoterapia cognitiv-comportamentala si cea interpersonala. Cam acestea doua au dat rezultate.
Ne putem modifica si singuri convingerile daca invatam cum. Se incepe intai cu monitorizare, sa stim ce simtim/gandim cand mancam de pofte si nu de foame.

Sper ca incet incet sa intereseze subiectul :) si sa mai aflu si eu lucruri noi.
Va pup cu drag.

Re: Binge eating - Hiperfagie - Mancat compulsiv/in exces
 

Nu-l vazusem pana acum . este chiar interesant.
episoade de binge eating le-am experimentat pe pielea mea. Pierderea controlului, mancatul noaptea pe ascuns si asa mai departe. Acum pot spune ca am ajuns in faza de a manca asa de chestie doar in pms. Si am reinceput sa gust cu adevarat mancarea.

Re: Binge eating - Hiperfagie - Mancat compulsiv/in exces
 

Asta incerc si eu sa fac, sa nu uit sa simt gustul, sa nu uit ca mananc, sa n-o fac mecanic, ca sa nu ma uite D-zeu mancand. Uneori chiar tre' sa ma trag de maneca sa-mi dau seama ca mananc si ca nu-mi trebuie mult. Am testat si la fructe uscate, fara zahar, care totusi au multe calorii, inainte luam o punguta si o mancam pe toata, acum am reusit sa o mananc in 2 sau 3 parti, fara frustrare.

Bineinteles, am redus si eu invinovatirea cat am putut (apara si sentimentul de tristete ca nu-s in stare sa fiu disciplinata) si nu prea foloseau la nimic.

Re: Binge eating - Hiperfagie - Mancat compulsiv/in exces
 

Subiectul e foarte interesant si educativ.
Dara sa stii ca noi toate de pe aici ar trebui sa ne cam tragem de mineca citeodata.
De fapt ca in orice chestie lipsa controlului si al limitei, al bunului simt daca-mi permiteti, strica .
Orice fara limita iese prost : machiajul, alcoolul, viteza pe sosele, shoppingul etc si in cazul nostru mincarea, ca daca n-ar fi, nu s-ar povesti (pe-aici prin Slabute.ro)
De apreciat ca ne-am trezit si cu un sfat de colo, cu o autoeducatie dezvoltata prin incurajare, cu frica ceasului al 12 -lea, sa speram ca vom ajunge sa controlam totul natural, fara sentimentul restrictiv.
Bravo Dara pt subiect. De fapt cred ca ar fi mai inportant sa discutam si sa ne invatam-incurajam cum sa controlam cantitatea de mincare de-aici incolo ca sa nu ne intoarcem la fosta greutate .......
Eu va doresc multa bafta si atentie la neatentie !!!!!!

Re: Binge eating - Hiperfagie - Mancat compulsiv/in exces
 

Multumesc Rose, ai dreptate, si in grup poate punem cap la cap metode sa ne fie mai usor sa ne abtinem sau sa nu mai avem nevoia asa mai maricica.

Re: Binge eating - Hiperfagie - Mancat compulsiv/in exces
 

Am avut si eu episoade din astea, ma simteam "trista" si compensam cu mancare. Adica coboram special pana la magazin si cumparam dulciuri si snacksuri... si cumparam multe... uneori ajungeam sa cheltuiesc si 1 milion (vechi) pe dulciuri si alte prostioare. Le mancam pe toate intr-o seara, uitandu-ma la filme. Am scapat de obicei fortat, ca m-am mutat in afara Bucurestiului si cel mai apropiat magazin e la 3km, iar eu n-am carnet de conducere :)

Re: Binge eating - Hiperfagie - Mancat compulsiv/in exces
 

Uite ce interesant... tocmai am primit pe mail articolul acesta:

How to End Emotional Eating

As many of you know, it isn't always hunger that causes you to reach for your favorite foods. Our moods and emotions can play a big role in how we view food and in how well we are able to stick to a healthy eating plan.

Emotional Eating Triggers

Fatigue caused by a hectic daily schedule or being overwhelmed by responsibilities can set off emotional eating. Depression and loneliness are other causes: Many people eat to fill a void or use food to keep themselves company. Some look to food as a distraction from a traumatic experience, such as the loss of a job, a death, or a breakup. But most who resort to emotional eating find that it can't be traced to one specific cause — it's simply a well-established pattern to fall back on food when they need comforting.

However, it's not impossible to change patterns of behavior. There are other ways to deal with complicated emotions, and it's much healthier to process feelings than to bury them with food. It's important to realize that ultimately we do have power over our actions. Eating is something that can be controlled and enjoyed.

When you’re feeling overwhelmed and stressed out, here are some helpful ways to prevent your emotions from getting in the way of your weight-loss goals:

Write in a journal. Keeping a food journal not only helps you keep tabs on what you’re eating but also on how you’re feeling at the time. Knowing what your eating triggers are will keep you on track. To break bad habits, you should record not only what and when you eat, but also the circumstances that prompted you to overindulge and make unhealthy choices.
Keep yourself distracted. Instead of focusing on your cravings, engross yourself in a good book, listen to music, watch a movie, call a friend, or better yet, hit the gym or head outdoors and get some exercise.
Cook something healthy. If you take the time and make the effort to prepare a wholesome meal, you’ll really enjoy eating it. Plus, cooking is a great way to take your mind off what’s bothering you.
Reevaluate your emotions. Before you grab that doughnut, take a moment to think, “Is this going to make me feel any better?” Oftentimes, you just need to step back and have that moment of clarity.

Re: Binge eating - Hiperfagie - Mancat compulsiv/in exces
 

Citeam azi ca una dintre convingerile disfunctionale la binge este 'daca am o frustrare trebuie sa o recompensez cu mancare'. Desigur ca noi nu prea suntem constiente de convingerea asta, care duce la un gand automat intr-un anumit context, cand chiar am avut frustrarea 'daca ma simt frustrata ca....trebuie sa ma recompensez cu mancare sau am dreptul sa mananc'...si diverse variatii. Bineinteles ca nici de gandurile automate nu suntem constiente, ca de-asta se si numesc automate. Noi percepem cel mult 'pofta' sau direct comportamentul de a manca.
Dureaza ceva pana le depistam si le gestionam. Si pana inlocuim comportamentul cu altceva.

Re: Binge eating - Hiperfagie - Mancat compulsiv/in exces
 

Buna,
Fetelor pot sa ma alatur si eu ?poate,poate se gaseste cineva sa ma certe sau sa imi dea un sfat ce si cum sa fac sa ma pot opri din cercul asta vicios ,oribil care ma face sa ma simt si mai oribil....
Ok,deci sa va povestesc ce se intampla cu mine: inca din copilarie am trecut prin ceva perioade traumatizante si de fiecare data cand ma simteam coplesita de sentimente gaseam confort in mancare..insa am trecut de perioada aia ,credeam eu ca m-am maturizat si chiar daca mai saream calul cateodata se intampla destul de rar si de light asa ca nu ma simteam vinovata....insa de vreo 3 luni am hotarat sa ma apuc de putina dieta(mancat mai sanatos si echilibrat) si putin sport nu ca as fi grasa insa burtica mea de somalez ma facea tot timpul sa ma simt pufoasa :D si depresiva oarecum .. a fost super o perioada eram si eu uimita cat control pot sa am si parca nici pofte nu aveam rezultate super ,burtica a inceput sa scada..insa m-am trezit intr-o zi parca asa de lipsita de energie de nici sa vb nu puteam am zis ca ceva dulce imi da energie ..am papat o cioco mare toata ''ca doar am nevoie de energie'' toate bune si frumoase pana noaptea cand am mers la munca(lucrez noaptea) si acol am inceput frumos cu un mar cand am simtit ca face figuri stomacu dupa care..un biscuite ''ca doar nu ma omoara'' dupa care am continuat cu tot pachetul de biscuiti '' ca doar e ultima data cand mananc biscuiti si de maine o iau de la capat '' dupa care am zis ca daca tot e ultima data cand mananc prostii am zis ca merg si niste prajituri cu cioco si chipsuri...si...si tot asa pana dimineata cand am simtit ca explodez..nu ma mai puteam misca....nu va zic cum m-am simtit urmatoarea zi.....si cum ma simt de atunci in fiecare zi cand zic ca e ultima data...nu stiu ce e in capul meu dar pur si simplu pierd controlul urat de tot ..bineinteles ca burtica a reaparut si chestia asta ma face sa ma simt si mai depresata ..dar cum se zice '' I CANT HELP MYSELF'' va rog datimi niste sfaturi cum si ce sa fac fiindca lucrez noaptea si atunci pierd cel mai repede controlul fiindca nu e nimeni cu mine '' ca sa imi fie rusine''.....
va multumesc si va rog nu ma judecati...:D

Re: Binge eating - Hiperfagie - Mancat compulsiv/in exces
 

Buna si bine ai venit, eu zic ca poti gasi sigur suport aici pe forum.

Cercul vicios la binge eating porneste de la emotie (negativa) - comportament de reglare a emotiei=mancatul.
Aici putem invata impreuna cum sa reglam altfel emotiile decat prin mancat. Intai vedem care sunt, cum le producem (ca ele nu apar de capul lor, noi le producem in functie de cum interpretam evenimentele), cum le putem diminua, cum le putem rezista pana le diminuam, ce alte comportamente putem adopta. Pentru ca intre emotie si comportament mai sunt niste ganduri automate pe care nu le mai stim.

Cercul vicios la bulimie se complica putin, la emotie - gand - comportament se adauga problemele cu imaginea de sine, nu ne place de noi si atunci amplificam emotiile negative, restrictiile alimentare duc si ele la crize de mancat...deci restrictiile alimentare in cazurile astea tre' sa fie mai mici decat la cineva fara binge-eating sau bulimie. Si din cauza problemelor de imagine de sine apar si comportamentele de compensare, diete super restrictive, varsaturi, laxative, sport excesiv. Care duc la alte episoade de mancat si cercul se reia.

Practic mai nou psihologia a demonstrat ca nu exista 'vointa'. Exista ganduri (unele sadite demult in mintea noastra), emotii, interpretari ale evenimentelor, conceptii de viata. Si cu astea se poate lucra, fata de 'vointa' care e ceva mult prea ambiguu. Si daca ar fi disecata tot la niste ganduri ar duce.

Hiperfagia, bulimia sau anorexia sunt afectiuni care se pot trata, ca orice alta afectiune. Nu inseamna ca e omul mai cumva. E ca si cum ar avea alta boala si s-ar trata de ea. De ex. nimeni nu blameaza pe cineva ca are ulcer si se trateaza.
Uneori daca e greu singur se poate recurge la ajutor specializat, ca vorba aia, nici maselele nu ni le scoatem singuri, desi am putea incerca cu un patent, ca sa demonstram ca 'nu sunt eu, dom-le, slab, n-am eu nevoie de dentist'.
Doar ca v-as sfatui ca daca decideti sa apelati la ajutor specializat (care nu inseamna ca va credeti Napoleon) sa alegeti pe tulburarile de alimentatie un specialist in terapie cognitiv-comportamentala sau interpersonala, ca in studii cumparative cu alte tipuri de terapie, primele doua au demonstrat ca functioneaza cel mai bine.

Chestiile astea se descompun pe bucatele si se pot gestiona.
Uneori dureaza un pic, a fost un comportament intarit in multi ani, nu se dezvata in general chiar peste noapte. Si nici nu are legatura cu firea omului sau alte alea gen 'sunt eu mai pofticioasa'.

Daca vrei sa incerci singura poti incepe un jurnal al tau, pe o agenda ceva, in care sa notezi cand apar emotiile respectiva, starile, etc. sa scrii situatia si ce ai facut: (emotia) 'am simtit..frica, neliniste etc.' ...(situatia) eram la...si cutare a facut/zis...(comportamentul) 'am mancat atunci sau mai tarziu...si (gandul care a declansat comportamentul)...nu stiu, de ex. nu suport sa ma simt asa, trebuie sa mananc ca sa ma simt mai bine.

Si primele emotii sunt declansate de niste ganduri, doar ca nu ne dam seama de ele. Trebuie un pic de efort ca sa le constientizam in timp. De ex. apare anxietatea sau depresia pt. ca credem ca n-o sa ne placa nimeni si o sa ramanem singuri pt. totdeauna sau ca n-o sa fim niciodata in star sa obtinem x.

Toate astea se pot gestiona, cu putina rabdare si cu putina motivatie sa scapam de ele, ca sa ne fie viata mai usoara.
Tu ai puterea sa opresti comportamentul, sa opresti gandurile si se va opri si starea proasta.
Dar ai mare grija la restrictiile alimentare sau la distorsiunile imaginii tale corporale, sa nu cumva sa le exagerezi. Ci sa le judeci realist, logic si pragmatic (ma ajuta intr-adevar sa gandesc asa?).

Cinstit, o parte din BMI-urile (IMC) care se invart pe la 17-18 deja intra in zona rosie pentru anorexie. Se poate trata, dar de obicei persoanele nu doresc sa fie tratate, nu sunt constiente de pericol, ci vor sa slabeasca in continuare. Imaginea de sine e foarte distorsionata si incearca si sa-si controleze viata controland excesiv mancarea.
In oricare dintre situatii se poate obtine ajutor real eficient, numai sa vrea si persoana un pic.

Hiperfagia in anorexie apare tot dupa restrictii alimentare excesive si saracul organism se apara si el cum poate.

Re: Binge eating - Hiperfagie - Mancat compulsiv/in exces
 

Si la mine a functionat foarte bine jurnalul. In care imi notam nu numai episoadele legate de mancare ci si in general supararile de peste zi sau ceva ce nu-mi placea la mine sau la altii, chiar si micile victorii tot acolo le scriam. E un mod de a ordona gandurile si de a intelege mai bine pierderea de control.

Re: Binge eating - Hiperfagie - Mancat compulsiv/in exces
 

Interesant ce ai scris tu aici Dara :)

Mi-am adus aminte de niste faze din perioada mea neagra... cred ca si asta caracterizeaza pe persoanele care sufera de supraalimentare.

Aveam treceri foarte bruste de la veselie/bucurie la depresii/invinovatiri/chiar jigniri aduse la propria persoana cu tot felul de cuvinte urate :( care nu ma reprezentau, nu stiu de ce ma pedepseam in asa fel... si iar ma simteam cea mai josnica si cea mai urata/rea si de care nu are nimeni nevoie.

Intr-adevar mancam nu pentru ca imi era foame ca, de fapt, nu imi era, la un moment dat aveam burta asa de plina ca nu mai puteam respira dar eu tot mancam... ci mancam ca sa imi completez un gol... si parea un gol atat de urias... :(

Am avut o agenda, pe care am inceput-o intr-o zi in speranta ca asta este salvarea mea, si dupa cateva saptamani am ars-o... mi-am luat o pisica dar nu am avut grija de ea si am dat-o cuiva (de mila), imi cam "varsam" toate nemultumirile pe ea... :( decat sa chinui animalul am dat-o... si multe...

Ce m-a ajutat pe mine a fost iubirea, m-am indragostit pentru prima data in viata si pluteam undeva printre nori, asta m-a tinut departe de Pamant si problemele de acolo, pana le-am uitat definitiv...

Sunt sigura ca nu ne putem indragosti acum toate ca sa ne tratam de aceasta problema, dar, daca reducem la esenta, un lucru minunat si de o intensitate mare, mai ales care aduce fericire, ne poate salva. :)

Cred ca si viata asta contemporana este de vina pentru ceea ce suntem, este totul atat de gri si parca putine ocazii mai avem sa radem, sa fim fericiti cu adevarat... zilnic este acelasi lucru (serviciu, oameni nerespectuosi in RATB (care si ei la randul lor au probleme), facturi de platit, gatit mancare si toata ziua asa, plus stres si suparari si nu ne mai ajunge timp de noi)... scuze, am deviat

Re: Binge eating - Hiperfagie - Mancat compulsiv/in exces
 

Ai dreptate, Slabuta, chiar e greu, ca nu traim in conditii ideale, nu cred ca ai deviat. Poate iubirea ti-a umplut golul. Si mie mi-l umple, dar ma ambitionez sa mi-l umplu si singura sau nu-l mai simt, sa nu mai apara.

Citeam pe un site ca si foamea o asociem cu golul, vidul. Si plictiseala la fel. Sau persoanele care simt acest gol incearca sa nu ramana singure.

Sunt mai multe cai, o data chiar daca simtim emotiile 'negative' sau senzatia de gol, sa nu mancam si o alta cale sa nu le mai generam. Ca ele vin de la niste ganduri.

Oricum citeam ca de ex. cei cu personalitate tip borderline, care simt aceasta senzatie de vid, chiar s-a constatat ca-si suprima mai greu emotiile, s-a constatat la RMN (IRM) sau asa ceva. Si atunci daca nu se remite starea, am cautat un metoda exterioara de a le opri.
Dar se poate invata si comportamental sa le oprim altfel.

Sau uneori din cauza 'vidului' dorim sa simtim ceva...si mancam, fumam, facem tot felul de comportamente 'compulsive' ca sa simtim ceva. Ce putem face e sa gasim unele sanatoase. Si treptat sa lucram si sa nu mai simtim acel gol.

Re: Binge eating - Hiperfagie - Mancat compulsiv/in exces
 

Sunt de acord... am zile cand efectiv nu fac nimic, stau in pat si la pc, si am o foame de lup, am zile in care am munca pana peste cap si nu am timp sa ma gandesc la "ispite".

Nu stiu care este explicatia stiintifica, dar eu stiam o chestie, cand eram in perioada de slabit, imi cautam o suta de treburi, numai sa am mintea ocupata cu altceva decat mancare. Dar nu functioneaza la tot felul de treburi, numai la acelea pe care imi face placere sa le fac, daca fac curatenie toata ziua, ma simt si mai deprimata, nu ma identific cu o femeie care zilnic ar spala vase, ar face curat si treburi casnice (e o temere de-a mea launtrica, niciodata nu am vrut sa fiu casnica, prefer sa am un job care sa imi ocupe tot timpul liber numai sa nu fac curatenie si tot ce inseamna casa :( )

E clar ca tot ce inseamna temerile, frica de ceva, amintiri care ne macina (si eu am lucruri pe care nicidecum nu le pot accepta :( ) duc la senzatia aceea de gol si nevoia de a o "calma".

Multa vreme am avut vise, "cosmaruri" in care omoram un om caruia ii port ura, si avand vreo cateva zeci de vise din astea, tot omorandu-l, cu cruzime, treptat am uitat acea ura, si nu l-am mai visat. Mi-a trecut de la sine. Dar pana sa ajung sa il omor in vis, au fost multi ani de cosmar in care nu ii puteam face fata in vis. :(

Oricum, am observat un lucru si sigur este asa. Cat timp am gandit pesimist si am avut o gandire negativista eram intr-un cerc vicios, dadeam dintr-o stare in alta.

De cand m-am "lecuit", vreo 2 ani a durat tratamentul cu nspe mii de explicatii (venite de la iubit), constientizarea unor frici, pana la urma sa ma inteleg eu pe mine, am o alta gandire, si stupoare, am avut numai bucurii anul asta, parca toate imi reusesc.
E clar ca o minte negativista atrage lucruri negative. ;) nereusite, tristeti, dezamagiri......

Eu, de exemplu, aveam si o alta frica... De la 15 ani, cand am plecat de acasa, si eram singura in Bucuresti, am stat la camin cu fete, si vedeam pe multe dintre ele cum sufera din cauza baietilor, plangeau, isi faceau rau... atunci mi-am jurat ca pe mine nimeni nu ma va rani, undeva in sufletul meu aveam chiar o "ura" fata de ei, imi place sa ii vad sa sufere (asta mai tarziu)... si asta si explica faptul ca nu am avut dragoste de copilarie, eu nu am placut pe nimeni, erau relatii ciudate, mereu le cautam defecte si cu asta ii terminam, ne desparteam peste cateva luni. Cand m-am intalnit cu actualul iubit, m-am indragostit fara sa imi dau seama si peste cateva luni a inceput marea frica, eu nu mai controlam situatia si asta ma speria... a rezistat la toate loviturile mele, mi-a explicat, rastalmacit multe si acum totul este bine, dar nici eu nu mai sunt acel om care era pana sa ne intalnim.

Iar am "turnat" uin roman :D

Re: Binge eating - Hiperfagie - Mancat compulsiv/in exces
 

Mie chiar mi-ar placea sa torni romane mai lungi, ca mie imi pare chiar povestit pe scurt :)
Cred ca ai avut si noroc cum parca ziceai tu, dar cred ca a fost si meritul tau, atragi prin felul tau de-a fi si meriti lucrurile bune.

Imi dadeam in ultimele zile seama ca golul nu exista (logic stiam si eu), e doar o perceptie, ca incercand sa imping de la mine starile negative, ramanea un teren viran, pe care nu aveam energia sa pun ceva pozitiv in loc...si de aici golul. Nu le lasam pe cele negative sa se apropie, dar nici nu plantam pasiuni, cred ca nu aveam nici incredere ca voi putea trai ceva bun, ca-s capabila, cine stie poate chiar ca nu merit.

Se spune ca atunci cand nu te simti iubit cand esti mic, sau cand ai senzatii de abandon, pe undeva te gandesti ca inseamna ca nu meriti, ca-ti lipseste ceva ce altii au. Si poate dupa aia nu simti ca meriti lucruri bune si atunci nu crezi ca ti s-ar putea intampla, ca sa te si indrepti spre ele.

Ce descrii tu pare sa semene cu un pic de proces terapeutic, adica schimbarea nu s-a produs chiar instant, chiar daca ceva a declansat-o.

La tine a intervenit cumva la un moment dat si frica de pierdere? Dupa ce a aparut relatia?

Re: Binge eating - Hiperfagie - Mancat compulsiv/in exces
 

Teama de abandon si de a dezamagi la mine cel putin au fost principalele cauze pe langa multe altele adunate in timp. Eu scriu mai rar romane despre mine si cu atat mai putin pe forum. Nu mi-o luati in nume de rau dar am un principiu orice zoara pe net e de dominiu public :D

Re: Binge eating - Hiperfagie - Mancat compulsiv/in exces
 

Si eu am experimentat de multe ori mancatul pe fond nervos, dar nu inteleg de ce ne gasim alinarea tocmai in mancare? Sunt atatea lucruri care ne pot ridica moralul si noi alegem tocmai varianta in care ajungem sa ne facem procese de constiinta. Off, blesteme, blesteme, blesteme.

Re: Binge eating - Hiperfagie - Mancat compulsiv/in exces
 

Ca si tine aveam sentimente ca nu merit anumite lucruri (in special legate de job), ca nu sunt in stare sa fiu la fel de buna ca altii.... din zona asta.

Bineinteles ca nu s-a produs instant. Primele luni au fost feerie, eram indragostita si nu realizam faptul ca eu nu mai detin control (asa eram, nu ma puteam baza pe cineva). Teroarea a inceput dupa cateva luni, cand brusc mi-am dat seama ca eu plutesc, si nu mai simt pamantul sub picioare, m-am speriat si am propus sa terminam relatia, asa brusc.

Mereu aveam explicatii de ce fac acest lucru. Eu nu eram sigura ca el nu ma va rani.... mi-a trebuit mult timp sa vad ca totul e pe dos, si doar mintea bolnava inventa scenarii in care el ma lasa. Printre altele, nu eram in stare sa ma gandesc la ceva pozitiv, ca , de exemplu ca totul va fi bine, vom avea o familie fericta, bla, bla.... la mine, gata, totul era negru, "...imi va face rau si ce-o sa fac eu atunci", imi era frica sa nu imi fac rau daca ma va parasi....

Frica de pierdere era. De a pierde pe el, de a pierde controlul.... mereu imi spunea ca ma vrea inapoi, fata aceea care se lasa dusa de val...

Practic eu am trait toata tineretea mea cu aceste sentimente, frica de abandon, asta era problema cea mai mare,... sunt un om care traieste viata la intensitate 100%, ca sa fiu mai explicita, pentru mine conteaza si felul in care imi spui: "te iubesc". Uneori simteam ca nu ma voi adapta niciodata in aceasta viata. Voi fi privita ca o ciudata. Toate astea ma faceau des trista, am avut depresii aproape saptamanal, mereu imi innecam amarul in mancare, in special, dulciuri, ma simteam foarte fericita dupa ce mancam o ciocolata...

Ciudat e ca nu sunt chiar o amatoare de dulciuri, mananc din cand cand cioco, asa de gust, dar nu as spune ca imi plac mult dulciurile.

Re: Binge eating - Hiperfagie - Mancat compulsiv/in exces
 

si eu ma intreb, de ce anume mancare, si nu altceva? de exemplu, baut apa :D

Re: Binge eating - Hiperfagie - Mancat compulsiv/in exces
 

Pai o data ca e mereu la indemana fata de alte activitati, nu pleaca de acolo, se poate face repede, seamana cu alinarea de bebei, cand plangeam eram linistiti cu mancare, poate asocierea cu mama din cauza asta, sau oricum o persoana care are grija de noi, protectie. In al doilea rand, fata de apa, mancarea creste glicemia, cresc si endorfinele de la carbohidrati (substante care te fac sa te simti bine, apar si cand esti indragostit), plus ca se duce sangele la stomac sa digere si aparand un pic de moleseala e bine, se reduce tensiunea musculara de la diverse stresuri.
Vorba aia, nu exista doar mancarea, ca exista si alcoolici si drogati si dependenti de jocuri de noroc, etc. altii si-au ales alte 'linistiri'.
A, plus ca gesturile stereotipe (rontaitul) fiind ritmice, linistesc.

Re: Binge eating - Hiperfagie - Mancat compulsiv/in exces
 

Cam de-asta zic ca gandurile, scenariile si interpretarile noastre provoaca starile proaste, care la unele din noi s-au conditionat de mancare sau invers. Nu evenimentele in sine. Ori pe ganduri, fiind ale noastre, se poate lucra, putem cerceta daca-s reale (chiar daca pt. noi in momentul ala sunt credibile 100%), le putem reduce credibilitatea, le putem trata cu logica sau sa vedem daca macar ne ajuta, ne putem da seama, vorba lui Sheba, daca-s mecanisme de aparare si in timp dupa ce le 'tratam' bine de tot, reactiile compulsive se reduc.
In felul asta la mine au disparut 99% cand sunt treaza, ca sa nu zic 100%, ca si daca mai apar, mi-e foarte usor sa ma abtin fara frustrare, nu mai simt ca strang din dinti si apelez la 'vointa'.
Cazul meu cu noaptea e mai ciudatel, ca inca mai e ceva pe dedesubt, dar sunt convinsa ca o sa se vindece si asta.
Dar cat m-am tratat doar cu 'vointa' si 'ambitie' n-a mers decat pe perioade scurte. Pana nu m-am uitat la fondul problemei.

Multumesc mult de tot Slabuta ca ti-ai facut timp sa ne impartasesti. Din ce inteleg eu, cam tot frica si tristetea am incercat candva sa le oprim prin mancare.

Re: Binge eating - Hiperfagie - Mancat compulsiv/in exces
 

Mancarea folosita ca 'medicament' in starile depresive/de frica/de suparare,etc chiar si de plictiseala se poate explica si hormonal. In special dulciruile,dar nu numai, odata ingerate ele stimuleaza secretia de serotonina (hormonul fericirii) care ne da o stare de bine.
Am citit undeva ca efectul mancarii(cel mai mult al ciocolatii) este acelasi cu cel al drogurilor, evident cu diferentele de rigoare, in sensul ca amandoua produc stimularea de serotonina doar ca in cantitati mai reduse....de aici se explica si consumul drogurilor la persoanele extrem de depresive...au parte de o fericire fortata!
Asa ca mancatul asta excesiv in stari nu tocmai placute e o metoda in care organismul se apara.
Deci oricand avem pofte sau vrem ceva de mancare,dar nu ne e foame,trebuie sa stim ca organismul e 'suparat' si trebuie reparat,dar nu prin mancare, printr-o baie relaxanta, masaj, un film, o plimbare,o muzica buna,un iubit :D etc ;)

Re: Binge eating - Hiperfagie - Mancat compulsiv/in exces
 

Ce nu inteleg eu, e cum un barbat-nutritionist ar putea sa dea sfaturi de slabit si oarecum sa judece pentu faptul ca ai aceste pofte si stari pe care abia daca le intelegi tu, d-apoi el care nu a simtit nimic asemanator. "Deseori auzi barbati cu replici, ce mai e si cu poftele astea, eu de ce nu poftesc la dulce?"
Ma gandesc ca nici un barbat nu ar putea intelege starile unei femei, trebuie sa le simti/sa fi trecut prin ele ca sa poti da sfaturi utile.

Re: Binge eating - Hiperfagie - Mancat compulsiv/in exces
 

si barbatii au pofte doar ce ei si le satisfac de fiecare data si nu stau pana se amplifica pofta...
nutritonistii stiu pentru ca invata tot ce se intampla in corpul nostru! nutritionistii mai in varsta...nu batrani...dar cei peste 40 ani au facut 6 ani de medicina generala si 5 ani de specializare pe bolo endocrinologice,de diabet si nu mai stiu ce(atunci nu era separat specializarea de nutritionist) iti dai seama cate stiu aia?! stiu tot ce inseamna glande endocrine si hormoni!!!!! acum,medicii specializati pe nutritie au doar specializarea....dar oricum...ei despre asta invata! hormoni,mancare si efectele lor!

specializarea respectiva se numeste : Diabet zaharat, nutritie si boli metabolice :)

Re: Binge eating - Hiperfagie - Mancat compulsiv/in exces
 

Subscriu, e super important sa gasim alte comportamente pe care sa le asociem, ceva fara 'efecte secundare'.
In plus, daca apelam des la modalitatile legate de mancare, asa se formeaza dependenta ca si la droguri.

Re: Binge eating - Hiperfagie - Mancat compulsiv/in exces
 

De acord cu Laura, ei invata foarte mult si pot da sfaturi de cele mai bune decat cineva care doar stie cum e, dar poate nu stie asa bine cum functioneaza corpul uman. La cine stie cum e te indrepti pentru intelegere, pentru identificare - nu te mai simti singura 'ciudatenie'. [zic in general]
Unii chiar stiu ce fac. Ca in orice domeniu pot fi si profesionisti mai putin buni, e adevarat.

Re: Binge eating - Hiperfagie - Mancat compulsiv/in exces
 

Mai voiam sa zic, Slabuta, si am uitat, ca nu cred ca aveai 'minte bolnava'. Poate pur si simplu nu avusesei de unde sa inveti modele sanatoase de relationare, prinsesei si temeri din jur, cum ai zis si tu ,depinde ce s-a mai intamplat cand erai mica si apoi prin filtrele capatate atunci ce fel de convingeri ti s-au intarit, vazand ce se mai intampla in jur.

Re: Binge eating - Hiperfagie - Mancat compulsiv/in exces
 

Problema principala e ca din pacate gasim mijloace nesanatoase de a face fata stresului si diferitelor probleme. Fie ca sunt invatate prin emulare sau determinate de diferite situatii. Si sunt mecanisme destul de greu de controlt si de anulat.

Re: Binge eating - Hiperfagie - Mancat compulsiv/in exces
 

Am facut rost de o carte, recunosc ca nu e prea ok ce fac, dar cred ca ar ajuta macar partial pe cine are rabdare s-o citeasca. Lise Bourbeau - Asculta, mananca si inceteaza sa te controlezi. Autoarea mai are ceva carti pe tema 'Asculta-ti corpul, prietenul tau cel mai bun'. Contrar titlului nu promoveaza lipsa controlului, sa nu intelegeti astfel, ci mancatul sanatos. Se cheama asa in sensul ca sunt daunatoare restrictiile drastice.

De obicei ce zic eu pe aici sunt chestii mai stiintifice si poate inca nu mi-am format un limbaj ca lumea sa explic oricui ce inseamna scheme cognitive pe care le avem in minte, pe care noi poate le consideram firea noastra, dar multe sunt invatate, cum ne influenteaza comportamentul si cum ne putem ajuta de modificarea lor ca sa ne fie mai usor.

Cartea asta vorbeste intr-un limbaj mai accesibil si transpune mai normal cam ce ne-ar putea influenta comportamentul si cum am putea sa ne 'vindecam' (ca nu gasesc acum alt termen), pornind din interior, nu doar cu 'vointa' (care e un fel de fortare).

Daca va ajuta in vreun fel, please sa scrieti un rand doua sa stiu si eu daca a functionat ceva, va rog.

Puteti accesa cartea mai jos, dar vedeti ca e foarte mare si e posibil sa se deschida greu/sa ingreuneze browserul, puteti folosi linkul de download de langa 'Scribd' si sa o cititi din calculator dupa ce o descarcati.

Re: Binge eating - Hiperfagie - Mancat compulsiv/in exces
 

I'm for Open Source! :D
Multumesc Dara!

Re: Binge eating - Hiperfagie - Mancat compulsiv/in exces
 

aveam si eu o problema din asta de mancat excesiv
doar cu un singur aliment : cartofii prajiti
nu ma opream pana nu mai puteam, si apoi stateam 10 minute si iar mai bagam..
doar pentru ca is inebunita dupa ea

sa ma vezi cum masor acuma 100 de grame daca chiar am pofta de ei:))

Re: Binge eating - Hiperfagie - Mancat compulsiv/in exces
 

Buna!
Sunt noua pe aici, tocmai ce mi-am facut cont dupa ce am citit ce ati postat voi legat de binge eating...V-am gasit dintr-o coincidenta, cautam( pentru a milioana oara) si alte informatii despre cum sa invingi aceasta "boala". Ma lupt cu binge eatingul de mai bine de un an, fara succes insa. Totul a inceput acum 2 ani, nemultumita fiind de greutatea mea(aveam in jur de 60 de kilograme la 1,64) m-am pus serios pe slabit, cu multa vointa, sport nu prea, dar fara dulciuri, paine, prajeli, etc si cam in 3 luni am reusit sa ajung undeva pe la 48 de kilograme.Cel mai putin am avut 46 :) Mi-a mers bine cateva luni, eram foarte fericita de noua mea greutate si convinsa ca asa voi ramane mereu, am cedat de prea multe ori in fata junk foodului(in special dulciuri) si am ajuns la episoade de binge eating, uneori zilnice, de 1 an de zile :) Am "reusit" sa recapat toata greutatea pierduta, ba chiar am pus si peste iar in prezent ma lupt cu aceasta problema permanent.Ma trezesc dimineata si primul meu gand este "ce mananc?".Dupa ce mananc incep sa ma uit la ceas pana vine urmatoarea masa si niciodata nu ma simt multumita.In general, in timpul saptamanii merge mai bine, reusesc sa ma abtin si sa urmez cat de cat o alimentatie mai sanatoasa dar in weekend...dezastru.De vineri si pana duminica seara mananc si mananc si mananc si iar mananc pana simt ca nu mai pot sa ma misc sau sa respir.Astept sa imi treaca senzatia aceea dureroasa si reiau.Nu imi este foame...practic, nici nu simt vreo placere mai mare dar daca nu o fac, sunt trista, nervoasa, nemultumita si simt ca nimic nu ma poate linisti.Nu reusesc sa imi gasesc "alinarea" in nimic.Stiu ca nu e bine, ca ma distrug, ca imi bat joc de mine si de fiecare data cand o fac imi spun "doar de data asta, de maine gata" dar intotdeauna cedez si reiau.Imi spun ca nu se merita, ca nu e normal, ca trebuie sa-mi gasesc alte ocupatii dar pur si simplu nu sunt in stare sa o fac.Stiu, e dezgustator:) Mancarea imi controleaza viata.Simt ca pentru asta traiesc...Va scriu acum dupa o zi intreaga de mancat junk, cand m-a cuprins acel sentiment de scarba, deznadejde si tristete, in speranta ca poate voi gasi ajutor sau oamenii care sa inteleaga prin ce trec desi este atat de jenant:)
Multumesc daca ati avut rabdare sa cititi..:)

Re: Binge eating - Hiperfagie - Mancat compulsiv/in exces
 

Draga Bubus,

Poate ca iti va suna rautacios ce iti spun acum, insa singurul ajutor eficient ti-l poti oferi tu singura. Oricat am da noi din taste, totul tine de tine. Asa ca...
Daca doresti sa nu mai mananci junk food, nu mai cumpara :) E si mai scumpa si mai nesanatoasa.
Cum ar fi daca incepand de maine ai merge la o piata de legume-fructe sa iti cumperi de 15 lei (presupun ca atat costa un meniu la Mc sau KFC) legume pentru salate delicioase, branzeturi, iaurturi, lapte, carne de pui, fructe? :)
La mine aici a fost o mare problema : lista de cumparaturi pentru piata sau supermarket. Pana nu mi le-am scris pe o hartie si m-am tinut strict de ea, nu am putut sa dau jos. Astfel, cu doua luni inainte sa ajung pe forumul slabutelor, slabisem cam 2 kg intr-o luna doar mancand sanatos, fara sa ma uit la cantitate. Nu puteam sa cred, nu facusem nimic special, nu murisem de foame.
Apoi a urmat episodul de prostie din partea mea, incercand niste pastile de slabit care m-au distrus pe interior. O sa regret cat traiesc ca am facut acea decizie.
De cand am ajuns la slabute, am cunoscut conceptul de hipocaloric. Am inceput sa mananc in limita a 1000 de calorii zilnic si sa fac sport si toate necazurile mele s-au sfarsit.

Am avut si eu episoade din acestea de mancat compulsiv si inca mi se intampla uneori. Cu greu te poti opri odata ce ai mancarea in fata, deci singurul pas intelept e sa ai grija CE ai in fata. Daca la nervi mananci o salata de varza cu morcov, rosii, branza, castraveti... pana nu mai poti, nu e absolut nimic :)) valoreaza cat un hamburger, cred.
Eu mai sunt aici, daca mai vrei sa vorbesti :)
Cu prietenie te imbratisez >:D< Curaj !

Re: Binge eating - Hiperfagie - Mancat compulsiv/in exces
 

Dap, restrictiile alimentare fac asta, la unele persoane conduc la binge eating. S-au facut studii si chiar se declanseaza niste mecanisme pe creier, la propriu, in afara de cele psihice, mentale, emotionale. Uneori se cupleaza cu imaginea proasta despre sine si e si mai acut.

In nici un caz nu esti dezgustatoare, chiar e o boala care poate fi si gestionata si ameliorata si vindecata. Dureaza si tre' sa fii dispusa si sa faci eforturile potrivite (nu cele de a te lua din scurt sau de a te auto-denigra la maxim).

Imi pare tare rau ca treci prin asta si e dificil, stiu cum e. Eu am reusit s-o vindec ziua, a mai ramas cand ma trezesc din somn la cate 2 ore, dar viata mea e si foarte neregulata si cu termene peste termene, cand am pauze de munca si de oboseala extrema dispar de tot episoadele.

Ce inseamna pentru tine week-endul?Ce fel de perioada reprezinta?Cine e in jurul tau/in apropiere atunci?

Eu cred ca vei gasi mult suport aici, dar nu musai pentru noi restrictii, poate doar foarte maruntele, care sa nu declanseze binge-urile. Are experienta si Sheba, si ea le-a oprit si foloseste mult sportul pentru slabit. Are experienta si Slabuta si ea s-a luptat cu ele si le-a invins.
Numai tu sa-ti ofer timp si rabdare, nu te bruftului, ca poti gasi ajutor.

Re: Binge eating - Hiperfagie - Mancat compulsiv/in exces
 

Are dreptate ras_cristalin, tocmai azi ce gasisem un studiu ca junk food chiar provoaca binge-urile, in afara de restrictii. Erau 3 chestii, junk-food (plus grasimile de proasta calitate si zaharul), restrictiile masive si stres-ul. Junk-ul provoaca fiziologic alte pofte si binge-uri, restrictiile provoaca si fiziologic si psihologic, iar stresul mai mult psihologic.
Se poate rupe legatura intre stari proaste si mancare, rarind obiceiul pana la dezvatare. Stiu ca e greu, dar se poate.

Re: Binge eating - Hiperfagie - Mancat compulsiv/in exces
 

Draga ras_cristalin,

Nu e rautacios ceea ce spui si recunosc ca ai dreptate, totul pleaca de la mine.Nu se pune problema ca as cumpara eu junk foodul si nu ma refer aici neaparat la fast food ci mai mult la dulciuri, produse de patiserie, in general alimente umplute pana la saturatie de zahar), sunt foarte atenta cu ce alimente cumpar, tocmai din cauza aceasta nici nu prea mai merg la supermarketuri ca sa nu fiu tentata de raioanele ticsite de ciocolata si imi fac cumparaturile din piata, dar avand 18 ani inca locuiesc cu parintii si desi eu mananc salata sau mancaruri in general sanatoase, nu ii pot impune unui copil de 9 ani "nu mai manca dulciuri!" sau lor sa isi schimbe stilul alimentar.Am purtat discutii si de fiecare data au fost de acord sa ma ajute dar dupa o saptamana,doua s-a ajuns la o concluzie de genul "termina cu prostiile, pune mana si mananca, trebuie sa gusti si tu macar o gura din prajitura asta!".Numai ca eu nu ma pot opri la o gura...Si e greu...cand vezi pe altul mancand ce ti-ai dori dar tu inghiti in sec, pleci din camera si te consolezi cu o salata.
Totul tine de psihic si de MINE, asa cum ai spus tu iar ceea ce incerc sa fac este sa imi induc pofte pentru alimente sanatoase, sa reusesc sa instalez la nivelul psihicului ideea ca nu traiesc pentru mancare si sunt lucruri mai importante in viata decat asta.Am venit aici pentru a vorbi cu oamenii care poate se confrunta cu aceleasi probleme ca ale mele sau ma pot ajuta in a le depasi.
In orice caz, multumesc pentru raspuns si incurajari >:D<

Re: Binge eating - Hiperfagie - Mancat compulsiv/in exces
 

Draga dara,

Weekendul inseamna perioada de vineri seara pana duminica seara cand pun tara la cale si ma pregatesc pentru o noua saptamana. In general sunt inconjurata de familie, de aici pleaca marea problema pentru ca in casa permanent se gaseste cate ceva care sa declanseze "tragaciul".Cand ies in oras, nu iau bani la mine si nici nu frecventez localuri de genul mc'donalds, astfel incat n-am probleme dar acasa situatia se schimba.Am incercat sa ma izolez in camera mea dar nu cred ca salbaticirea este cea mai buna solutie si deja mi-a facut destul rau.

Re: Binge eating - Hiperfagie - Mancat compulsiv/in exces
 

Aşa e, uneori e mai greu sa te opreşti din mancat decat sa nu guşti deloc şi poţi incerca sa le explici asta pana inţeleg ca e valabil doar pentru tine. Si daca nu inteleg, treptat sa-ti vezi de treaba. Ei mananca, tu-ti distragi atentia, le-o distragi si lor si asa ai si o noua preocupare. Problema e uneori ca si daca-ti reuseste o vreme, e posibil ca atunci cand 'ai scapare' sa te gandesti ca e dovada ca nu esti in stare si sa renunti complet. Dar poti s-o tratezi fix ca pe o scapare si de la masa urmatoare sa o iei de la capat.
Mi-a luat si mie mult pana am invatat asta. La inceput imi lua luni de zile sa o iau de la capat, apoi din ce in ce mai putin, 3-2-1 zile, apoi de la masa urmatoare.
Pe la varsta ta se declanseaza de multe ori, cam atunci apare la multe persoane, noroc ca acum sunt info pe net despre mancatul pe baza emotiilor si starilor (chit ca emotiile respective pornesc de la plictiseala).

Re: Binge eating - Hiperfagie - Mancat compulsiv/in exces
 

Voiam sa stiu daca e perioada de relaxare week-endul si daca relaxarea e asociata cu a manca diferit. Inclusiv de familie, nu doar de tine.

Re: Binge eating - Hiperfagie - Mancat compulsiv/in exces
 

Perioada de relaxare nici vorba, anul asta am bacul :D.Cat despre familie...ei asa mananca mereu, nu e ceva special weekendul doar ca atunci petrecem mai mult timp impreuna.