Buna tuturor
dupa 2 ani in care v-am urmarit in permanenta m-am hotarat ca azi, in sfarsit sa imi fac si eu un jurnal.
Am atatea de spus si acum parca nu reusesc sa imi adun gandurile..
Deci, sa incepem cu inceputul. De cand ma stiu am fost o persoana plinutza, dar tin minte ca atunci eram mandra de kg mele
) (eram mai mica :d) . Atata timp cat copilul mananca (nu conteaza ce, cat, la ce ora), totul era bine si toata lumea fericita.
Si anii treceau, kilogramele veneau, si eu mancam in continuare. Imi amintesc ca imi mai zicea mama sa nu mai mananc atat de multa paine (o devoram cand eram mica
), sa incerc sa o las mai moale cu fainoasele. Tot ce primea de la mine era "lasa-ma in pace, e corpul meu, fac ce vreau"
Cand am mai crescut am constientizat ca nu era deloc bine si nici sanatos cu atatea kg, ma uitam mereu la fetele care aratau bine, si imi doream si eu sa pot sa port ce vreau si sa nu ma chinui o jum. de ora sa bag o pereche de blugi pe mine
Probleme cu integratul in colectiv, cu socializarea nu am avut niciodata pentru ca sunt o persoana cu foarte multa personalitate si cu incredere in mine, si desi au mai fost auduse critici la adresa mea nu le dadeam atentie.
Dar din pacate, in sinea mea, ceva se rupea stiind de fapt ca acele persoane au dreptate.
Pana cand, intr-o buna zi, a inceput maratonul curelor de slabire. Cred ca am incercat tot ce se poate incerca, tot ce citeam prin ziare, reviste, pe net. Reuseam sa dau jos cateva kg ce e drept, dar se intorceau imediat cum terminam cura (pe atunci nu stiam ce e aia mentinere si ma aruncam in prima prajitura sau orice e nesanatos gaseam) poate si mai multe.
Si asa dintr-o "dieta" in alta, in iarna anului inatai de facultate (inceputul lui 2011) cantaream nici mai mult nici mai putin de 78 kg
groaznic, stiu. am intrat in depresie cand am vazut dar nu stiam ce mai pot face..incercasem toate dietele existente(in viziunea mea de atunci).
Am incercat sa am grija la ce mananc, sa nu mai mananc seara. Sport faceam si nu prea ca eram la facultate si nu mai aveam timp.
Si timpul a trecut si asa mi-am fluturat eu cele ~72 kg ale mele (cam la atata ajunsesem) pana pe la inceputul verii (prin mai parca) cand mi-am adus aminte de voi
. cont am mai demult, va urmaream, citeam, dar nimic mai mult. Si m-am apucat de citit tot ce mi-a picat, jurnale, metode, povesti de viatza si m-a ambitionat foarte mult si am zis gata nu se mai poate. In iunie am intrat in sesiune si am incercat sa respect cat mai mult principiile mancatului sanatos, dar cam uitam sa mananc. Invatam atat de mult incat ma trezeam seara la 10 ca mancasem doar o data. si nu imi mai ardea de macare, voiam doar somn.
Cand am ajuns acasa, m-am apucat de dieta, sport fac de aproape 2 luni zilnic (tae bo, pilates, sar coarda) si ma simt excelent. Foarte mult nu am slabit, nici nu ma asteptam de altfel pentru ca eu kg in plus le am dintotdeauna si nu mi-am facut iluzii ca se vor duce in 2 saptamani.
Am tinut 3 saptamani south beach (cu mici abateri) cu care am slabit vreo 2 kg si ceva si de vreo 5 zile sunt la weight watchers si astept sa vad rezultatele. Aiurea nu pot sa mai mananc pentru ca ma simt atat de vinovata apoi, incat nu stiu ce a fost in capul meu cand m-am atins de mancarea aia. se roaga mama de mine cu orele sa gust din ceva dulce sau orice e pe acasa, dar nici in ruptul capului nu ma las.
Slabiciunea mea cea mai maaaaaare sunt fructele
la ORICE pot sa renunt, mai putin la fructe. stiu ca mananc un pic cam multe, dar incerc sa ma redresez. o sa postez meniurile aici sa ma certati cand o iau pe aratura.
Acum privesc totul ca pe un stil de viata si nu ca o dieta. Stiu ca voi putea. Sunt sigura
Sper ca nu v-am plictisit cu ditamai povestea. Va pup si la cat mai putine tentatii :*