E LUNG, DAR INCEARCA SA CITESTI
M-am gandit sa deschid acest subiect dintr-un singur motiv. Vreau ca eu si fetele care mi se alatura, sa ne incurajam reciproc, sa ne ajutam cand avem nevoie, sa ne ridicam atunci cand cadem.
De ce? pentru ca sunt un om puternic, si desi am avut o perioada de slabiciune, vreau sa imi revin.
De ce spun asta? simplu. am inteles gresit dorinta mea, buna de altfel, de a fi sanatoasa si frumoasa. Mi-am dorit atat de mult sa fiu slaba incat am cazut in cealalta extrema. In liceu eram o fata plinuta. Cand am inceput facultatea eram numai bine, in anul 2 am ajuns anorexica cu coeficientul de masa corporala 17.10 si voiam sa mai slabesc. Toata lumea imi zicea ca sunt prea slaba, dar eram paranoica si stiti ce? credeam ca ma mint pt ca sunt invidiosi. Am fost de la anorexica la bulimica. de toate. Mancam putin, faceam mult sport, eram tot timpul obosita si irascibila (ma mir ca nu m-a parasit iubitul meu atunci), imi cadeau hainele de pe mine, si stiti ce? ma imbracam larg ca dupa ce mancam sa nu mi se vada burta (imaginara, desigur). La un moment dat nu am mai putut, si am mers 7 zile la cofetarie in fiecare zi si mancam cate o prajitura. Intr-o singura saptamana am pus 3 kg. era un capat de lume, daaaar, nu mai puteam rabda foame. Imi amintesc si acum cum intr-o seara am mers cu iubitul in mall la food court (nu ca e sanatoasa mancarea de acolo, dar nah, asa s-a nimerit) si eu aveam un amr micut la mine si el si-a luat ceva cartofi cu carne. Am mancat marul, si ma uitam la el cum mananca. Eram de-a dreptul infometata, mancam mai putin de 1000 kcal/zi de mai bine de 8 luni, si va jur, imi venea sa plang, atata imi era de pofta. Seara ma culcam la 10 ca muream de foame altfel.
Odata, din nou, de ziua mea, dupa ce ma ingrasasem cele 3 kg, am mers la un restaurant foarte select si scump (iubitul meu imi facuse o surpriza) si mi-a comandat ceva peste cu brocolli si inca ceva legume. Era 8 seara..am mancat jumatate, si atata m-am simtit de vinovata, ca am mers la baie la restaurant si am vomat.
E o boala, fetelor! Ma vedeam grasa, cand defapt eram foarte slaba.
Apoi, nu m-am mai putut controla o perioada si am dat pe cealalta parte...bulimie si anorexie nervoasa. Chiar si cand mancam normal mi se parea ca am mancat foarte mult. Daca eram satula cumva, ma simteam vinovata...
Dintr-o persoana puternica si sigura pe ea am devenit o fantoma. Nu ma mai observa nimeni.
Acum am decis sa pun piciorul in prag. De ceva timp am reusit sa ma stapanesc, dar e greu inca. Inca am o oarecare imagine eronata despre mine. Dar VREAU si POT sa schimb asta! De ce? pentru ca vreau sa ma bucur de viata, nu sa o irosesc. Vreau sa fiu sanatoasa si frumoasa!
Am fost sefa de promotie la facultate, deci proasta nu sunt, dar sunt mult prea perfectionista, si asta e cel mai mare defect. Nemultumirea otraveste.
Asadar fetelor, care se mai adauga grupului meu de fete PUTERNICE, FRUMOASE,SANATOASE?
Am nevoie de cineva sa imi dea cate o palma cand e nevoie, sa ma incurajeze, sa ma inteleaga. Si voi face la fel.
Va pup
