[Animis23]

Buna fetelor!

Sunt din Braila, am 21 de ani si cand am intrat pe site-ul asta mirific, aveam 95 de kg. Imi pare rau ca nu v-am descoperit inca de cand mi-am inceput lupta cu kg, la infricosatoarea greutate de 108 kg.

O sa va povestesc de ce m-am apucat din nou de slabit, dupa zeci de incercari esuate in ultimii 5-6 ani.

Cand am terminat liceul, eram plinuta, dar pe linia de plutire. Am invatat de mult sa ma iubesc asa cum sunt si pentru mine aspectul fizic al cuiva chiar nu conteaza, daca un om se simte bine in pielea lui. Stiu ca astea sunt clisee, am avut si eu momentele mele grele cand eram mai mica si se mai lua lumea de mine si eu puneam ca proasta la suflet. Poti sa fii si fotomodel si sa nu fi gasit lucrurile care chiar valoreaza ceva pentru tine.

Am ajuns la facultate in Bucuresti, si din cauza unui program super-incarcat, la care nu ma asteptam deloc(in general, eram plecata de acasa intre 10 si 18, cu pauze de 10 minute din care ne mai si luau profii, apoi trebuia sa ma mut in alta sala, deci nu aveam un ragaz de o masa cat de cat decenta), ajungeam acasa seara si rupeam frigiderul, sau faceam o comanda de pizza, mancare chinezeasca(care e moartea mea) sau mancam o shaorma sau un mcdonalds. Poate ca stiti povestea.

M-am ingrasat ce m-am ingrasat eu. Pe la 90 de kg(desi in prostia mea nu am facut legatura) am inceput sa am niste dureri de genunchi mai pronuntate( mai aveam si mai devreme, la efort sustinut, dar eram la o greutate ok, faceam aerobic zilnic).

Prin intermediul facultatii am prins o bursa in Suedia(sunt la Limbi Straine Japoneza-Suedeza), unde mi s-a dat prima oara genunchiul stang peste cap. Asta a fost in august 2009.

In august 2010 am plecat in Japonia cu o bursa. La sfarsitul lui septembrie mi s-a dat iar genunchiul peste cap. Dar de data asta nu am mai reusit sa mai merg o luna de zile. Am stat intr-un scaun cu rotile. Mi-am facut investigatii, dar doctorii de acolo, vazandu-ma straina probabil, au cam refuzat sa ma ajute, spunand ca nu am nimic.

De Craciun mi-am dat intalnire cu ai mei in Tokyo (sa ne vedem si noi, pentru ca eu urma sa fiu plecata pentru un an). Reusisem sa imi fac curaj si sa merg, desi aratam ca ultima handicapata, probabil. Ai mei au fost scandalizati si de revelion ne-am intors cu totii in Romania, si eu a trebuit sa renunt la bursa mea iubita.

Imi inghetasem anul universitar, pentru ca anul de bursa nu mi se echivala si la suedeza, evident, asa ca numai bine sunt complet libera pana in octombrie 2011. Am slabit 13 kg, ca doctorul ortoped sa ma poata opera fara ca perioada de recuperare sa afecteze piciorul drept. Aveam rotula blocata de o bucata de menisc intern rupta, care mi se plimba prin articulatie.

Momentan ma recuperez dupa operatie si incerc sa imi mentin un program de slabit. 1 la mana pentru ca nu vreau sa mai ajung niciodata in situatia de a-mi periclita sanatatea si starea de bine in asa hal si 2 la mana pentru ca iubita mea sora se casatoreste in septembrie si nu m-ar deranja sa arat frumoasa, zambitoare si (sper eu) intr-o rochie la nunta!

Nu am de gand sa imi postez aici meniul zilnic, pentru ca il puteti gasi la meniuri, unde updatez zilnic. Astept intrebari, salutari, cuvinte de bine sau de rau si, in general, prietene, ca aici toate suntem in aceeasi oala, fie ca suntem mai departe sau mai aproape de scopul nostru final.

Va pup!