[ADINAadinutza]

Era odata ca niciodata.. era o fata care'si gasea oarecum fericirea in mancare. Cu fiecare imbucatura luata in plus, lumea i se colora. Ei bine, aceasta este doar una din multitudinea povestilor in care ma regasesc si eu, dar si tu.
Am avut perioade de oscilatii majore, incepand de la 50 la 70+. Acum, la varsta de 20 de ani si la o inaltime de doar 1,63 am ajuns la greutatea de 67 de kg iar. Mi'am promis sa nu mai ajung niciodata aici, insa uite'ma iar in aceeasi situatie.
Urcandu'ma pe cantar in seara aceasta (ceea ce n'am mai facut dinainte de sarbatori), am avut un soc cand am vazut unde am ajuns. Stiam ca am gafat in ceea ce priveste alimentatia, insa chiar asa? M'am urcat iar sa ma asigur ca nu e vreo eroare, dar de data aceasta m'am ingrozit intru totul. Cum sa ajung eu aici? Iar? Nu se poate.
Venind dintre straini, tata a adus dulciuri. Si nu un sortiment sau doua, ci destule. Plus mancarea specifica sarbatorilor.. Imi vad greselile, insa nu'mi pot reveni din soc!
Voi trece la un plan de atac, il voi gandi in noaptea aceasta. Nu se mai poate asa, fiindca ma distrug. Ceea ce ma intristeaza e faptul ca intr'adevar oamenii te judeca prima oara dupa felul in care areti, doar pe urma cauta sa te cunoasca. Iar asta am simtit'o pe propria piele. E o lume artificiala, insa e lumea in care traim.
Am planuri cu viata mea, nu ma pot lasa sa'mi continui drumul spre esec. Maine voi reveni cu un plan de atac, il voi gandi pe indelete in seara aceasta.