[lidiuta]

Eeeeeeeeeeeh,Cami,as vrea sa fiu eu un monument de echilibru,cred ca asta e doar impresia pe care o las,in interior se dau si la mine lupte...Sincer,cred ca ma ajuta foarte mult relatia cu Dumnezeu,rugaciunea,meditatia.Si implicarea ca voluntar in diverse proiecte.Chiar ma gandeam ca poti face si tu acelasi lucru acolo unde esti(daca nu o faci deja).Cand vad ca oamenii sufera,mai ales copiii,cand vad ca e nevoie de mine,ca ma pot face utila neasteptand bani in schimb,da,lucrul asta imi da o alta perspectiva asupra vietii si imi zic ca daca ajut o persoana sa depaseasca momente dificile,acea persoana nici nu e interesata de kg mele sau cm mei de grasime,e interesata de ceea ce ii vorbesc,de sprijinul moral pe care il acord neconditionat.Si atunci parca mi-e rusine de mine,de superficialitatile mele,si atunci incerc sa traiesc multumind pentru ceea ce am si ce sunt,pentru toti oamenii minunati pe care ii cunosc.Dincolo trecem cu faptele noastre bune(facute cu smerenie,nu ca mine,care le fac public de ex acum),iar aici oamenii au nevoie de noi.Atunci cand ii ajuti dispar obsesiile legate de greutate.
Deh,m-ai provocat la discutie-confesiune,vezi ca nu mai termin..Te imbratisez,hai,curaj,pentru nimeni nu e usor.Si daca mai cadem in ispite alimentare,ne ridicam,e ca si cum cazi intr-o balta,doar nu ramai acolo!