[niculina04]

Anterior postat de rozica1965

Exact!!!!!! Copiii mei au fost plecati 5 ani la rand! Parca m-am mai obisnuit fara ei!!!!!Dar primul an si al doilea au fost groaznici!!!!!Nu iti spun ce jelituri erau la masina in momentul plecarii!!!!!! Groaznic a fost si anul trecut(2012) cand a plecat si sotul cu ei !!!!! M-am simtit ingrozita,speriata.....nu imi gaseam rostul deloc!!!!!!Devastator a fost si momentul intoarcerii mele din Anglia.......m-au condus la aeroport........fie-mea plangea in hohote ca ramane singura cu fetita......Cand m-am vazut singura dupa primul control,eram chiar ravasita....pierduta in spatiu......plus ca nu stiam limba engleza....dezorientata fizic si psihic! In avion am plans jumatate din drum!!!!! Toata familia ramasese acolo,doar eu ma intorceam in Ro!!!! Ma gandeam de ce ma intorc in tara? Ce sa fac acasa singura? Ce trai e aici?Gandul ca fata mi-a ramas acolo,abia nascuta ,mi-a sagetat inima tot drumul!!! Am avut parte de aproape o juma de ora de turbulente atmosferice,eram convinsa ca se va prabusi avionul! Imi era teama..........dar teama ca nu o sa imi mai vad copiii!!!!!! Ma mustra constiinta ca mi-am lasat fata cu bebe fara ajutorul meu! Offfff...........nu mai zic nimic.........amintirile m-au napadit si simt iar ca atunci!!!!!! Doamneee!!!!!!!! Peste o luna si ceva ,fie-mea cu familia ei pleaca deja!!!!!!

Rozi am o viata linistita aici,nu imi lipseste nimic dpdv material,fetitele sunt langa mine ,sotul la fel dar parca exista un gol imens in inima mea care nu poate fi acoperit de nimicani care au trecut au fost mult mai grei dar odata cu trecerea timpului incept sa ma obisnuiesc cu gandul ca ei sunt acolo ssi eu aici.............vin in Ro cu ff mare placere ,ma doare ca nu pot sta decat 2 sapt /an iar plecarea de acolo e ff trista,intepaturi de inima ,lacrimi multe dar nu pot face nimic pt ca timpul merge inainte precum si viata ,acum copii sunt o reponsabilitate f mare ,pt ei merita sa trecem peste orice ,aici ii asteapta un viitor mai bun si pe noi la fel ,vreau sa le fac ceva al lor sa stie ca au sa nu plece ca mine departe sa nu le vad cu anii ,asta m-ar pune la pamant si nu as suporta,incerc sa inteleg suferinta mamei dar cu siguranta nu pot ..........ca parinti puteti sa ne sustineti si de la distanta si sa va ganditii ca ne este mai bine ,noi ca copii ne gandim mereu la voi si am vrea sa ne fiti aproape ,sa va aibe D-zeu in paza si sa ne traiti cat mai mult sa simtim si noi ca mai suntem copii cuiva..........am 32 de ani dar nu pot sa nu plang ,pt ca imi este f dor de parinti ,de casa ,de locul unde am muncit de copil si pe care l-am blestemat sa nu-l mai vad pt ca mi-a furat jumate din copilarie,mie dor de copilaria in bratele mamei...........nu poate nimeni intelege asta poate multe fete care ma citesc ma cred nebuna dar pana nu ajungi intr-o situatia ca asta nu stii cum e.......scuze pt greselile de scriere dar lacrimile imi curg si nu vad bine totul ......