[rozica1965]

Anterior postat de dayanna

Povestea mea nu e cu nimic diferita de povestile pe care le-am citit pe aici.Desi ma consider un om matur si cu destul creier cand vine vorba de mancare e dezastru.In urma cu 22 de ani si ceva eram o tanara subtirica si fara griji.Aveam 49 de kilograme.Am nascut un baietel care azi e ditamai vlajganul si o data cu el am mai primit un cadou ....vreo 30 si ceva de kilograme in cateva luni.Nu e vina nimanui.E doar vina MEA.Am nascut cu cezariana intradevar si poate si asta m-a influentat dar nu am avut grija de mine cu absolut de nimic.M-am complacut ani in sir sa ma consider o victima .''Eu nu pot slabi'', ,,Metabolismul e de vina'' erau expresiile mele favorite.Pe la 29 de ani am divortat.Normal ca mi-am ,,mancat''din nou problemele.Dupa o perioada am inceput sa ma uit mai lung la mine-n oglinda si chiar nu mi-a placut ce vad si am inceput sa ma stradui putin.Am scos painea, dulciurile si ce credeam ca-mi face rau si am inceput sa slabesc.
Pe la 36 de ani l-am cunoscut pe sotul meu actual.In urma cu sase ani am prmit un cadou in ajunul Craciunului.Pe fetita mea Maria.Eram si sunt fericita dar incet ,incet am inceput iar sa manac toate prostiile.Sotul meu spune ca ma iubeste asa cum sunt.Il cred ca asa e dar eu nu ma mai iubesc asa.Sunt activa de ceva timp pe acest site si recunisc ca m-a ajuta mult .Am avut nenumarate incercari care din pacate au esuat pana acum .
Acum sunt hotarata sa duc lupta asta pana la capat.Am nevoie de sprijinul si de criticile voastre.
Sarbatori fericite in continuare alaturi de cei dragi!!!!!!!!!!!

Bine te-am gasit in casuta ta si la multi ani !!!!!!!!!!!!!