[CrisetenO]

Salut, Mihaela!

Merci mult pentru link, am sa ma uit si am sa compar.

Eu sunt putin in alta situatie decat tine, adica la mentinere, si nu la slabit. Insa drept sa-ti spun atunci cand tin post cu adevarat, incerc sa uit de mancare. Incerc sa ma apropii mai mult de Dumnezeu, pentru ca vorba Parintelui Stefan (preotul de la Offenbach): sa tii post de mancare e foarte greu. Dar sa tii post si de mancare si de fapte rele, pai e mult mai usor. De ce? Daca tii post numai de alimente, atunci practic te privezi de o gramada de chestii, si deci ai intotdeauna acel sentiment de opreliste care te face sa nu te simti prea bine.

Daca tii post si de mancare si de fapte rele, incerci sa te rogi mai mult, sa faci mai multe fapte bune, si sa NU te gandesti cu lacomie la mancare (ci sa faci mancare si sa mananci cu modestie fara sa iubesti mancarea pe care o mananci), atunci e o schimbare totala de viata, pe care organismul o apreciaza ca atare si nu ca pe o deprivare.

Eu nu tin post negru pentru ca pentru mine mi-ar fi foarte usor sa alunec de acolo inapoi in anorexie. In zilele cu post negru incerc sa mananc mai modest, iar in cele cu paine si apa la fel incerc sa mananc modest, cu mai multa hrana de rugaciune decat cu hrana trupeasca. Eu merg pe principiul ca postesc atat cat ma tine constitutia si cat pot sa o fac cu bucurie. De asemenea asceza trebuie facuta numai cu grija si cu binecuvantarea duhovnicului, pentru ca e foarte inselatoare (sora cu mandria).

Cu mult drag,
Cristina