View Single Post
  #1232 (permalink)  
Vechi 01 mar 2011, 00:16:19
August's Avatar
August August este deconectat
(meniuri, evolutie)
Sunt una dintre slăbuţe!Sunt una dintre slăbuţe!
Merite:
 
Data înregistrării: 24 aug 2010
Locaţie: Bucuresti, Romania
Vârsta: 48
Dieta: hipocalorica
Date: 165cm, 62kg
Mesaje: 597
Aprecieri acordate: 0
Am fost apreciat(a) de 0 ori in 0 mesaje
Implicit Re: Jurnal de ne-mancat noaptea - dara

Da, sa stii, Anes, ca si eu trebuie sa invat.
M-am prins si eu intr-un final (Doamne, sunt atat de toanta uneori....), ca tu, Dara, esti si psiholog. Se vedeau clar cunostintele, dar eu, fiind paralela cu psihologia, am crezut ca-i doar o pasiune de-a ta.
Am absorbit cu maaare curiozitate ce-ai scris. Sa fiu sincera, am 'gugalit' dupa "asertivitate", in momentul in care am inceput fraza. Sunt straina, cum spuneam, de orice cunostinte de psihologie. Realizez ca mi-ar prinde bine sa deschid ochii si sa vad o alta realitate, nu doar ceea ce-am crezut eu ca e real, doar pentru ca asa percepeam la momentul respectiv.
Am facut ochii mari cand ai zis ca nu in "tin in mine si nu pot face poc, decat cand nu se mai poate" sta secretul. Da, imi umplu capul de scenarii care mai de care mai dramatice, pana ajung la concluzii drastice, care se lipesc de creier si raman acolo, dincolo de orice rational. Daca altcineva vine si combate ideea fixa, e direct luat drept inamic.
Am citit, zic, despre asertivitate. E un concept pe care mi l-as insusi...daca as sti cum s-o fac. Citind, am ajuns sa ma intreb: eu din ce categorie fac parte: submisiva sau agresiva? Doar asertiva nu ma simteam...
Mi-ar placea sa-mi faci loc pe canapea someday! As putea sa pun mai bine degetul unde doare, ca e greu sa faci supozitii, aria de nemultumiri omenesti e prea mare. In momentul asta mi-ar prinde cu adevarat bine un cap luminat care sa-mi vare niste concluzii, ca eu am atatea zbateri interioare, incat nu stiu cum sa ies la lumina. Cand incerc sa privesc lucrurile obiectiv, din unghiuri diferite, intrevad un oarecare adevar. Dar e un fel de flash, care dispare in spatele pornirilor instinctuale. Chiar daca-l intrevad, sau vad o solutie, n-o pot aborda si, deci, o las balta.
Foarte interesant ca prinde aripi si la noi domeniul asta. Nu stiam ca exista atatea terapii. Nu stiam ca exista terapii! Imi imaginam ca merg la psiholog, el sta, asculta divagatiile mele si da din cap. Sorry de ignoranta...
Te pup. Nu trebuie sa te scuzi. Eu chiar iti multumesc ca-ti faci timp sa raspunzi!