Buna fetelor
.Astazi m-am hotarat (pana imi vin invitatii
).sa scriu pe scurt experienta mea in materie de "diete"
De cand ma stiu am fost o fata slaba...nu saream niciodata de 45-46 kg...pana in cl a XII-a cand stresata fiind ca am bac am inceput sa mananc mai mult decat era cazul....plus ca mama imi tot zicea ca trebuie sa mananc ca sunt prea slaba + nu-stiu-cate vitamine + ca luam anticonceptionale care parca imi faceau o si mai mare pofta de mancare.Astfel am ajuns dupa bac sa observ ca nu ma mai incape nimic din vechile mele haine...m-am cantarit si aveam 56 de kilograme....nu era o nenorocire insa m-am obisnuit cu mancatul....si atunci cand ma suparam sau eram plictisita sau nervoasa sau din orice motiv ..mancam...prin octombrie m-am apucat de o dieta personalizata si am ajuns inainte de Craciun la 50 de kilograme....Problema e ca in aceste 2 luni de dieta nu am macnat deloc dulciuri si paine...si dupa 17 nu mai mancam nimic...si odata cu sarbatorile am revenit la vechiul stil de viata....si am ajuns acum la 64 de kilograme....
....incerc sa ma mentin tare si sa ma mobilizez insa in fundul sufletului simt cum ma apuca disperarea din cauza faptului ca nu ma pot opri din mancat(cred ca se numeste mancat convulsiv
).......in nenumarate seri am spus ca "de maine incep"....si in acele seri mancam tot ce gaseam ....spunand ca e pentru ultima oara....
Cam asta e tot...sper ca nu v-am plictisit
....si sper sa ma sustineti in continoare poate-poate reusec ceva
aa....si era sa uit ..de maine vreau sa incep sa alerg
dimineata de 3/sapt.Nu am mai alergat niciodata in aer liber si sincer mi-e un pic rusine de reactia oamenilor....stiu de la cineva ca atunci cand iesea sa alerge se trezea cu remarci de genul "uite-o si pe asta"....strigau dupa ea ca e grasa si ca nu mai are nici o sansa etc.....si eu fiind o fire mai negativista si predispussa la depresie
...m-ar cam dobora replicile astea...ma rog....sper sa nu renunt maine dimineata...v-am pupat:*:*