[GCM]

Din pacate...e o dragoste d-aia chioara, sau poate obisnuinta. Cum ziceai si tu...mama mea nu e una mamoasa, iar tata a acceptat mai mult decat usor ideea ca fata lui a crescut si chiar duminica ziceau amandoi ca se bucura sa ne vada fericiti si ca suntem frumosi impreuna. Eu nu sunt asa lipita de ai mei, poate doar moral ca imi sunt parinti, si am facut prostia sa ma simt atasata mai mult de ai lui....moment in care mi-am luat-o rau in freza cum s-ar zice. Si ce e mai aiurea e ca nici nu stiu daca ce ma leaga de el e iubire sau pur si simplu o stabilitate psihica....chestie de care nu am prea avut parte in familie. Cert e ca nici el nu ma lasa sa imi vad de viata mea. E drept ca avem doar 2 ani jumatate de cand suntem impreuna si de cand ne plimbam de colo colo, direct de la examene sau de la schimbul 3...niciodata nu a contat.
Si ce e si mai aiurea e ca atunci cand suntem impreuna nu avem o discutie in contradictoriu, ne intelegem din priviri, semne....ne simtit minunat si asta se vede pe fetele noastre, cum trebuie sa plece unul din noi cum ceva se rupe si nu mai e la fel.
Mai devreme imi zice : eu m-am decis ce vreau dar nu am puterea sa fac totul fara ajutor....pai ce ajutor vrei omule ca nu vine nimeni sa iti dea de pomana. Ai mei clar nu au cu ce sa ma ajute, singura chestie e s aimi gasesc eu ceva de munca. Am bani dati deoparte pentru 4-5 luni de chirie, el are 2 locuri de munca(desi mereu ii zic ca si asta ne tine tot mai departe si ne mananca din timp, e drept ca in ambele castiga bine) dar chiar nu inteleg ce ajutor mai vrea.....inafara de cel de la Dumnezeu?
Asta e...poate daca nu voi mai fi asa naiva si ma voi gandi la persoana mea inainte de toate, fara sa imi pese de ”rautatile” mascate ale celor ce vor sa imi para prieteni, am sa realizez singura ce inseamna el pt mine!
Am vb o groaza astazi, dar chiar simteam nevoia, pt ca din oacate el nu vede decat in fata si nu il pot face sa isi indrepte privirea pt a putea purta o discutie cu un punct comun....