[Dali La]

Să încep cu sfârșitul. Nu sunt o persoană tristă. Poate un pic neplăcut de lucidă, însă e sub control, pentru că fac și trăznăi de care mă amuz. Notițele în jurnal le fac noaptea când mi-e foame și de-asta alunec un pic spre plângăcioșenie și milă de mine fără număr.

Acum fur puțin din timpul de lucru.

Am ținut ceva asemănător cu Dukan și a funcționat de minune pentru mine. Acum problema mea destul de mare este că e dificil să accept ca mâncarea trebuie să ocupe momente bine determinate în timp. Pentru mine normalitatea este să ignor că mi-e foame ore întregi (nu sufăr, pur și simplu nu-mi pasă prea tare că mi-e foame) și, în primele momente în care am timp să mănânc, iau ce e mai la îndemână. E un fel de perversiune a gratificarii amânate. Pentru că amân (și amân din lipsă de pregătire, nu că aș fi o martiră) când mănânc, sar calul. Uneori mai puțin, alteori mai mult.

Sunt destul de sigură că Dukan va funcționa pentru mine. Mai ales că, dând jos 10kg o dată, încă 8 cealalataă dată, au rămas date jos. Și am rămas și cu oareșce deprinderi și principii.

O să fie chiar plăcut să am un plan. Obiective SMART.

Mulțumesc pentru încurajare. Mă încântă să mă uit la tickere-le voastre și să văd că se poate. Îmi face plăcere să fiu aici.