Frumoase povestile voastre ..a noastra poate e mai atipica
insa pentru noi a fost de vis
Incep prin a spune ca m-a cerut dupa 2 saptamani ..dar nu l-am bagat in seama ..am zis ca glumeste ...cred ca a facut rani la genunchi de cate ori a facut cererea ..dar mereu credeam ca se joaca
pana intr-o zi cand m-a luat strans in brate si mi-a zis ca nu mai poate vedea deloc viata fara mine cu lacrimi in ochi si multe altele .. ..atunci am realizat ca nu prea se joaca ...nu mi-a oferit acel inel ..nu ne perimiteam ..stateam impreuna,cheltuielile si veniurile erau comune ..deci cam greu
Acum de ce zic ca a fost atipic ..am facut economii si am fost impreuna sa ne alegem inelele ..astfel ca el si-a ales un inel de argint tip verigheta si eu tot din argint cu o piatra mare frumoasa.Am ales ziua de 14 februarie in care sa mergem la biserica sa ni le sfintim si sa ne facem acele juraminte sincere in fata Domnului,insa nu am avut rabdare si am fost pe 13 februarie
..i-am dat preotului inele ..l-am rugat sa le sfinteasca,am asteptat sa se termine slujba si am fost sa le ridicam,atunci pretotul ne-a dat binecuvantarea si inele ..am iesit din biserica,am plans amandoi ca niste copii,ni le-am pus reciproc si parca timpul se oprise in loc ..un sentiment incredibil
Ne-am cunoscut la inceputul lui noiembrie ..iar in feruarie ne-am logodit..dupa cateva luni a venit sa ma ceara si de la ai mei cu toata familia lui,la un an fix de cand ne-am cunsocut ne-am si casatorit civil ..iar urmatorul an am facut nunta mare
dar pe 7 noiembrie nu pe 1
Sa va spun sicer nu m-am visat niciodata mireasa,nu mi-am imaginat rochia,cererea..efectiv am trait totul fara sa ma gandesc..am fost baietoasa..probabil de aceea,eu ma vedeam direct cu familie ..treceam peste casatorie..in sensul ca nu am stat sa ma gandesc cum va fi ..stiam ca se va intampla odata dar fara o imagine anume impregnata in minte