[otiliaa]

Anterior postat de Stefanie

Perfectiune.Perfectiune in viziunea mea
Lupta mea cu kilogramele a pornit din adolescenta.Ca si copil,aveam probleme mari cu greutatea (nu,nu eram overweight,dimpotriva eram subponderala).Rudele si cunostintele mamei mele o ridiculizau si mustrau ca isi lasa fiica nemancata si este stravezie.Realitatea era ca oricat s-ar fi chinuit maica-mea sa ma hraneasca ,pur si simplu refuzam .ORICE! Nimic nu ma multumea.Daca traiam cu dulciuri eram cea mai fericita.Probabil din disperare ,maica-mea s-a hotarat sa schimbe ceva.A mers fuguta fuguta la doctorita de familie .Doctorita ce a hotarat?Infunda copilul cu vitamine sa aiba pofta de mancare.Buuuun,zis si facut.De atunci problemele mele au aparut.Din copilul straveziu si malnutrit am ajuns la varsta de 7-8 ani sa iau proportii considerabile.
Anii au trecut ,kilogramele se inmulteau.Fata a intrat in scoala generala ,atinsesem pragul pubertatii si parca odata cu toate kilogramele acumulate se inmulteau si problemele mele.Cum copiii la varsta de 12-13 ani nu dau dovada de multa diplomatie,am fost asadar tinta glumelor deloc comice pentru mine.Dar am tacut,am tinut in mine,am inghitit toate mizeriile lor.Pana intr-o zi cand m-am hotarat ca trebuie sa fac ceva sa ii opresc.La varsta de 14 ani nu constientizezi ca infometarea iti poate face rau ,o vezi ca o solutie miraculoasa,a gift from heaven.A fost miracol pentru mine intr-adevar,dar un miracol trebuia sa vina si cu un supliment :gastrita .Nu m-a interesat si am continuat :aproape de ulcer gastric.Ulcerul gastric a fost bau-bau'ul pentru mine si "datorita" lui am renuntat la orice idee,orice dieta ,pur si simplu m-am impacat cu gandul ca asta este ,asta sunt eu ,nu am ce-i face.
Am intrat la liceu,aveam o greutate de care eram multumita desi tot supraponderala eram dar macar inaltimea era ok fata de cea a majoritatii fetelor si numarul kilogramelor nu era asa de usor de ghicit.Cand la 17 ani au inceput problemele,problemele cu adevarat grave .Sufeream de amenoree (lipsa menstruatiei de peste 4 luni ),am fost la un medic ginecolog ,m-a diagnosticat cu ovar retrovers ,mi-a prescris anticonceptionale .Problem solved ! (in privinta menstruatiei ).La 18 ani aveam 82 de kg ,m-am apucat de facut aerobic,fitness ,mi-am tasat 2 vertebre lombare ,m-am lasat de sport si stiti voi cursul firesc al lucrurilor .Aveam pofta de mancare,eram sedentara,mancam noaptea ,tot timpul mestecam ceva.Nu mai aveam incredere in mine ,uram sa socializez cu noi persoane,imi facusem o lume a mea,proprie si personala in care ma criticam cat de mult vroiam ,am intrat intr-o depresie din care am iesit cu greu.Intrarea la facultate mi-a inrautatit situatia ,stateam pe scaun foarte mult (inca stau ) ,sesiunile erau interminabile la fel ca si senzatia mea de foame.Toata lumea ma tragea de maneca si imi spunea "esti foarte frumoasa la fata ,dar daca ai slabi ai fi o fata pe cinste ","pacat ca esti mai grasa" si alte sesizari inclusiv din partea familiei.
Insa acum 1 saptamana ,fara sa fi avut o revelatie sau un motiv intemeiat am zis STOP!Efectiv m-am trezit intr-o dimineata si am zis ,eu de astazi fac sport intensiv pana ma usuc,mananc sanatos,scot painea din alimentatie ,arunc dulciurile pe geam ,beau ceai verde pana imi explodeaza stomacul .Si pentru prima oara in viata mea ,am peste 1 saptamana de cand ma tin de treaba ,astept urmatoarea zi sa imi fac sedinta de tae-bo (advanced workout) si beau cantitati deloc de neglijat de apa si ceai verde .Da!Obiectivul meu este sa ajung la 70-68 kg (nu m-as supara nici la 65 ),dar vreau sa fiu o slabuta in adevaratul sens al cuvantului .

bine ai venit!felicitari pt ca ai reusit sa "apuci taurul de coarne".primul pas l-ai facut.important e sa nu te lasi,sa nu abandonez.vei reusi doar daca crezi in tine(poti mai mult decat crezi).succes in continuare si tinene informate cu evolutia ta.