Citat:
Anterior postat de ieucumine
Da, sunt prea multe simigerii si patiserii. Am noroc si eu ca in Tm nu sunt atatea  .
Ieri pe la 5 am fost la vara-mea, care e un fel de health freak, si am mancat ceva legume la cuptor. Erau cartofi, sfecla, patrunjel, morcov, taiate rondele si bagate la cuptor. Le-am mancat cu salata de sfecla si au fost super bune. I-am zis si la vara-mea faza cu mancatul compulsiv. Mi-a dat niste argumente, cum ca toata rezolvarea e in noi, ca nu avem nevoie de carti si de psihologi, iar totul sta in ambitia noastra. Am plecat de acolo foarte impacata cu mine, dar e atat de usor sa vorbesti si atat de greu sa faci. Am plecat impacata cu mine de la psihiatru, de la psiholog, de la prieteni, de la ea si tot am facut-o. Sunt un pic debusolata, nu inteleg ce se intampla cu mine si cum am ajuns aici. Stiu ca eu trebuie sa rezolv asta, dar nu ma mai simt in stare sa lupt cu mine. De fiecare data ajung la fel... Ma simt aiurea, vinovata, ma urasc in momentele alea, sunt dezgustata de mine, urasc momentul in care vars si cum ma simt dupa si totusi ajung din nou acolo. Sunt intr-o bucla in care ma invart incontinuu.
Anyway, ieri am baut si limonada cu miere si ghimbir, asta a fost pe la 6, si n-am mai mancat nimic toata ziua. Si culmea e ca nu mi-a fost foame. Azi dimineata am mancat obisnuitele iaurturi 0,1% cu cereale si dulceata de caise. Inainte sa plec din Bucuresti, vreau sa ma duc la Mega Image sa-mi fac stocul cu tot felul de cereale si seminte.
O zi faina tuturor! |
Băi, nu știu, eu de exemplu îmi strâng motivație atunci când vorbesc cu alte persoane despre planurile mele. Indiferent că-s ele de acord cu planurile sau nu. Atâta timp ce vorbesc despre lucrul ăla destul de mult, îl duc la capăt până la urmă.
E puțin ciudat. Sau mă mai apucă pe mine câte un "de azi totul va fi diferit" și atunci iar dă toată ambiția în mine. Cel puțin în ultimele 2 luni simt că mi-am întors viața pe dos și nu în sensul rău.
E o chestie care vine din noi, așa-i, însă trebuie să o găsim și, odată găsită, să o ținem în noi, să o întreținem, ca pe o flacără. Jur, știu că sună a povești aiurea, dar așa e!
Fă-ți ordine în gânduri, amintește-ți că ești și tu om și că mai greșești și nu te gândi că n-ai voie să mănânci NICIODATĂ covrigi sau produse de patiserie. Doamne ferește. Adică nu în fiecare zi, dar o dată la nuș' cât timp, n-o să te omoare. Decât să tot trăiești cu vinovăție și să-ți afecteze sănătatea lucrul ăsta.
S-ar foarte putea să nu cunosc prea bine subiectul, dar ceea ce am scris mai sus consider că e universal valabil.
