Sper că nu te-ai simţit atacată sau demoralizată într-un fel sau altul, sunt absolut sigură că nimeni nu a vrut aşa ceva. Nici eu, deşi am "ţipat" la tine.
....
Tu ştii că ai zis un mare adevăr aici? Tot ceea ce suntem porneşte din cap. Poate de asta, deşi în marea majoritate a momentelor tun şi fulger când văd că nu mă încap hainele, când sunt singură acasă îmi permit să mă dezbrac şi să mă uit la mine în oglindă, la toate revărsările-mi de slană
şi să încerc să mă vizualizez slăbuţă... sau îmi sug burta şi zic "uite ce burtică plată am
pe moment! ce-ar fi dacă aş avea-o mereu aşa ?" Deci eu n-am început să slăbesc până n-am gândit aşa, înainte de toate.
Înainte mă chinuiam cu diete şi mă urcam pe cântar în fiecare dimineaţă...şpi când vedeam că n-am dat deloc înapoi sau poate aveam chiar o sută, două de grame mai mult decât în ziua precedentă, începeam să mă urăsc şi să devin depresivă când mă zăream în vreo vitrină sau în vreun geam de maşină... nu, nu aşa, nu e ok aşa. Am învăţat încet încet să mă accept şi încă învăţ cum să mă iubesc şi ştiu că aşa "corpul" va coopera cu mintea.
Corpul este doar un "ambalaj". Chiar contează ce om eşti pe dinăuntru ca să fii privit în aşa fel de către ceilalţi. Cunosc fete mai slabe decât mine (dar, oricum, mai plinuţe să zic aşa), care sunt mereu la dietă şi spun asta oricui şi li se citeşte pe chip dezamăgirea că nu ajung acolo unde îşi doresc, cât de repede îşi doresc... sunt feţe mereu triste, supărate, chinuite şi aruncă starea asta de spirit şi asupra celor din jur, care de multe ori nu găsesc nicio hibă în aspectul lor fizic.
Celelalte fete, deşi grăsuţe, te acaparează din prima clipă cu personalitatea lor "bubbly", sunt fericite, se bucură de viaţă, au ochii plini de argint viu şi sunt atât de expresive şi molipsitoare în bucuria lor că nimeni nu le mai remarcă burtica.
Sunt fetele care muşcă din bucata ta de prăjitură şi se bucură de ea, deşi nu ştie nimeni ce calcul elaborat al caloriilor au făcut ele de dimineaţă sau cât muncesc să arate şi ele bine şi să corespundă standardelor de azi. Au şi ele micile lor certuri cu ele însele, dar nu lasă să se ghicească asta.
Mari, eşti frumoasă! Chiar dacă sună ca o placă rulată la nesfârşit şi tocită de câte ori ai auzit-o. Eşti FRUMOASĂ! Ai încredere în tine! Tu nu ai probleme cu kilogramele în plus. Ai mici defecte. Şi eu am, mai mari decât ale tale
(asta-i ca dicuţia între băieţi de la vestiar: "a mea e mai mare decât a ta"
) Dar ştii ce bine e să fii imperfect?
Şi nici măcar nu sunt imperfecţiuni, sunt trăsături de-ale tale care îţi sunt caracteristice.
Aşa că, unde vezi tu imperfecţiuni... cope with them!
Sunt ale tale, pe care le poţi schimba, schimbă-le, pe care nu, poartă-le ca pe trăsăturile care te definesc, dar nu le respinge. Iubeşte-te!
Nu contează ce dietă îţi alegi, atâta vreme cât este una sănătoasă, te umple de energie şi bunădispoziţie şi eşti sigură că îţi face bine şi te împlineşte şi nu e drastică şi plină de restricţii care să te facă să fii şi mai frustrată. (Şi acum numără câţi de "şi" am scris aici
)
Eu te sprijin în orice ai alege să faci, dacă te înseninezi şi accepţi faptul că eu îmi lipesc poza ta pe frigider ca să te am drept inspiraţie.
Bini?