[CezaraCezarului]

Anterior postat de GCM

Mneata...care ma vede cum balotez la omleta zice...no Doamne, la ora asta )
Peste 500 ziceam si eu de o bicicleta ok. Ma gandeam chiar la o elptica...vazui la vrei 7-800.
Ce carte studiezi?! Am avut episoade urate de binge urmate de bulimie...de prin liceu...de vreo 3 ani mi am revenit, vreau sa cred!
Zi usoara si cu spor! Astazi voi spirtui si eu nitel...

Neaţa! Omleta e bună la orice oră.
Şi eu zic la fel ca Lidiuţa, elipticele sunt mai slabe la preţul ăsta şi parcă mai greu de folosit, eu una mai degrabă m-aş urca pe una staţionară, mai ales după o zi grea şi obositoare. Dar mă gândesc că îţi şi lucrează mai bine braţele.
O studiez pe „Overcoming Binge Eating” de un nene Dr. Christopher Fairburn, un pionier în domeniul tulburărilor alimentare. Bine că au trecut anii şi ai scăpat, nici mie nu-mi sunt străine manifestările, când citesc acum mărturii de la pacienţi mă cutremur şi mă întristez. Uite una „Fiecare minut din viaţa mea e dominat de mâncare. Nu scap nici noaptea, când visez că mănânc”. Cum o fi ajuns ceva ce-ar trebui să susţină viaţa la a distruge viaţa?

Happy thoughts, că am nevoie de ele! Spor la sport!

Anterior postat de lidiuta

Eu mi-am luat o bicicleta stationara de la Intersport, am dat cam mult pe ea (acum 5 ani 1000 lei la reducere!), dar chiar merita, sunt tot la nivelul minim de dificultate, daca trec la urmatorul ma mobilizeaza de abia mai pot misca picioarele sa pedalez.
E buna si eliptica, numai ca se strica destul de usor si nu e indicata celor ce au probleme cu coloana. In plus, e cam zgomotoasa.
Bicicleta ma ajuta enorm, tine loc de sala, de iubitși de ciocolata, imi ofera toate satisfactiile! Cu ea chiar sunt fericita!

Lidi le-ai putea face reclamă bicicletelor. Dar aşa zic şi eu, dacă-ţi găseşti una să fie a ta, te întorci negreşit pe ea cât mai des. Mi-e dor de răposata mea! Chiar că a fost scumpuţa bicicleta ta, dar ai investit în tine.

Când o aveam pe a mea îmi plăcea la nebunie să merg cât mai repede, îmi puneam pe laptop filmuleţe făcute de biciclişti şi îmi imaginam că ajung te miri pe unde. În liceu mă plimbam cu bicicletă de-adevăratelea, cel mai mult am parcurs 80 de km într-o zi. Cred că am mai scris asta de vreo 10 ori aici în jurnal, asta e marea mea realizare. Asta aşa ca reminder că îmi place mult să fac sport, să îmi amintesc şi mai târziu când n-o să am chef pentru că mă dor toate cele. De ceva uşurel o să fiu în stare, totuşi.

Ah, şi azi m-am sculat aşa fără o explicaţie cu aproape 86 de kile. Fără exagerare, exact aşa am arătat după:

Trece şi asta.

Să aveţi o zi spornică!