Ha...gata, ti-am gasit jurnalul !
Vai-vai-vai....cum ne-om fi gasit noi doua ?! Ei, cum....pe principiul cine se aseamana se aduna
Cunosc si recunosc tot ce povestesti, m-am amuzat foarte tare citind, parca ma si vedeam pe mine (cu tot cu motanul din dotare
). Recunosc si toate scuzele pentru a nu face ceva - iti mai imprumut eu o serie daca ramai cumva in pana de idei
Trebuie gasita in primul rand motivatia si inspiratia, acel declick care odata ce intervine, nu te mai abate nimeni de la drumul tau.
La mine a functionat cu 2 palme (jap-jap!) in fata oglinzii si cu constientizarea faptului ca daca nu am eu grija de mine nu are nimeni, daca nu ma respect eu, atunci cine? daca nu imi pasa mie de sanatatea mea, atunci cui?
Eu am si avut intotdeauna un simt al esteticului si o exigenta maxima si fata de altii si fata de mine. Mi-au placut intotdeauna femeile frumoase, elegante, care se vede ca se ingrijesc zilnic in cele mai mici detalii. Si fac asta si cu mine. Au existat, bineinteles, si momente de delasare si depresie, datorate lipsei de timp, problemelor personale etc, dar din fericire mi-am dat intotdeauna doua palme si/sau un sut in fund dupa caz si mi-am revenit.
Da-le naibii de forme rubensiene, eu nu le-am admirat niciodata, nici macar in tablouri. Nu e mai frumos un trup zvelt, lucrat, ingrijit? Si cand spun asta nu ma refer la un sac de oase - ca tot se vorbea mai sus de anorexie - ci de un corp frumos, proportionat, cu forme doar acolo unde trebuie.
Asa ca...la treaba, draga mea! Mobilizarea, incolonarea, cu cantec inainte mars!
Nu o considera o restrictie sau o pedeapsa pentru ca nu este. Considera ca e un cadou pe care ti-l faci, cu beneficii pe termen lung.