[iuanutza]

Chiar azi ma gandeam la faza cu "prietenia"...si...cat de mult conteaza, adica cat de mult conteaza un priten adevarat, nu unul care isi aduce din cand in cand aminte de tine...ci de unul care chiar ii pasa, care te sustine in ciuda personalitatii tale, si a tuturor obsesiilor tale, chiar daca te cearta si iti reproseaza anumite lucruri, tot sustinere e, pt ca e langa tine...eu vad acum, cand am cel mai tare nevoie, cui ii pasa cu adevarat, si la mine cand imi merge ceva prost, imi merge prost pe toate planuri...de aceea e f important sa stii ca cineva e acolo, ca-l interesezi, chiar daca e numai pt a te asculta...ca viata nu o poti trai doar singur/a...trebuie sa-ti impartassesti bucuriile si tristetile cu cei din jur...de aceea si D-zeu a facut femeia pt Adam, pt ca nu putea trai singur...sunt multe lucruri mult mai grave decat cele prin care trec eu acum, sunt convinsa, dar in momentul acesta din viata mea, prin ceea ce trec eu acum, mi se pare prioritar, si nu voi putea continua pe mai departe daca nu le rezolv, pt ca ma macina si nu mai vreau...trebuie sa fie o rezolvare si pt mine, inca speranta nu mi-a murit, trebuie sport, il voi face, chiar daca strang putin din dinti pt ca eu numai as lenevi daca ar fi dupa mine, trebuie sa fiu atenta cu alimentele cat, ce si cum le consum...voi fi...insa nimic nu ma va putea dobora...mai trec printr-un binge eating, ma doboara...e ok, ma ridic la loc...e greu dar nu imposibil, daca iti doresti suficient...
Maine am o zi cu f mult sport, prima ora voi face fese si abdonem, apoi pilates...sper sa nu mai fiu asa trista pt ca antrenoarea nu o sa se ocupa in mod special de mine, ci chestia asta sa ma abitioneze si mai mult, si sa nu ma las la celelalte fete...dupa cum ziceam...nimic nu-i imposibil...