[Prapadeala]

Anterior postat de rommyna

Multumesc mult pentru cuvintele frumoase si pentru incurajari! Mi-am manjit disperarea pe toti peretii jurnalelor, haven't I?!?!
Din pacate starea mea atat de deplorabila de azi...de 3 zile incoace nu are motiv doar slabitul. Am vreo cateva probleme care ma macina si treaba cu kg suplimentare este basca! Imi revin...imi pare rau ca am reactionat atat de rau la stress...nu ma asteptam
Acum cateva ore o luasem rau pe aratura...cu plansete...mai mai sa dau in inceput de depresie. Dar imi revin...si datorita voua imi revin si a lui mister sot.
Stiu bine ce vreau! Pe toate planurile.

Anterior postat de rommyna

Nici asa nu este bine! Trebuie sa vezi ce-i cu starile astea. Acum, cand stau si ma gandesc chiar nu inteleg de ce suntem asa
Mai devreme am aprins tv-ul ca sa se auda ceva in fundal ca era prea multa liniste...Si am dat pe HBO. Au un serial numit Jimmy si Hope. Nu stiu daca l-ai vazut. Este vorba despre o familie normala spre modesta: bunica este bolnava de Altzeimer si face numai prostii, nu stie cine este, etc. Mama lucreaza la o firma de curatenie, tatal nu stiu daca are ocupatie, muncea cu ziua, iar fiul avea o fetita cu o puscariasa care a fost condamnata la moarte si lucra la un supermarket. Actiunea se petrece in America. O familie simpla si modesta. Dar care se bucura de viata si de provocarile acesteia, cu bune, cu rele ei sunt fericiti si bine-dispusi.
Viata mea este de infinit mai multe ori mai buna decat a lor. De ce nu as putea si eu sa ma bucur de ea. Nu imi lipseste nimic. Sunt oamnei care isi cauta de lucru, care nu au unde sta sau ce manca. Eu, slava cerului, sunt aranjata pe toate planurile...de ce imi plang de mila?!?! De ce imi este frica sa traiesc? Sa esuez??!?! Nu stiu. Dar ieri am hotarat ca nu voi mai avea stari proaste cat voi trai.
Cred ca Dumnezeu a vrut ieri sa-mi arate ceva. Cat mergeam pe drum spre troleibuz o fata mergea in fata mea. Era foarte prost imbaracata, slaba, mirosea, parul nespalat, incaltintea mai mare decat i-ar fi fost ei potrivita. Era o femeie tanara, poate de o varsta cu mine...vorbea singura si mergea in zig-zag...chiar in fata mea. Si m-am intrebat: aici vreau sa ajung?!?! Asa vreau eu sa fiu???
Viata nu inseamna sa ne fie comod sau bine. Viata nu inseamna plafonare. Ea este o provocare si o minune...si cred eu, foarte frumoasa.
Iar eu vreau sa fiu printre oamenii care o traiesc, care vor face fata si esecurilor, si bucuriilor si care vor merge inainte cu totul. Ce avem de pierdut?!?! Daca suntem triste si frustrate ne putem pierde pe noi insine...si suntem mai de pret decat orice!

Romina, am citit ultimele pagini si vreau sa iti zic ca ma regasesc mult in ce spui tu. Si eu am o viata la care multi altii viseaza, dar de multe ori am atatea nemultumiri ca nu mai reusesc sa ma bucur de ce am, sa ma bucur de ce am realizat pana la varsta asta. Am muncit mult sa ajung unde sunt acum, dar bineinteles ca vreau mai sus....

Si eu cad in pacatul de a-mi asocia problema cu kg cu alte probleme, dar realitatea este ca kilogramele nu au treaba cu alte probleme. Am citit mai demult un articol in care se spunea ca persoanele care isi doresc sa slabeasca traiesc cu impresia ca dupa ce vor reusi sa slabeasca si restul problemelor din viata lor vor disparea. Si eu am constientizat la un moment dat ca aveam aceeasi senzatie, daca voi ajunge la greutatea dorita, sigur viata mea va fi perfecta. De fapt viata nu e perfecta, niciodata nu va fi si mereu trebuie sa gasim forta in noi sa ne bucuram de lucrurile bune din viata noastra