[brainiac]

Azi reincep si eu calatoria catre o viata mai buna si mai fericita. Caci undeva in interiorul meu o voce speriata imi spune "stii meriti sa te bucuri din plin de toate lucrurile frumoase pe care ti le-a pus Dumnezeu la dispozitie"... si imi amintesc cu drag de cuvintele unui om intelept care nu a obosit sa ma sustina si care mi-a zis "stii draga mea, daca vrei sa ajungi cu numaratoarea la 1000 intotdeauna trebuie sa incepi cu 1". Asadar astazi este pentru mine acel "1". E mic si timid in fata impresionantului "1000" dar e cert ca cel din urma nu poate exista fara cel dintai. Chiar daca nu sunt grozav de increzatoare in fortele mele, caci am esuat de multe ori, chiar daca vad priviri sceptice in jurul meu si oameni care se asteapta sa dau chix din nou, nu am nimic de pierdut sa incerc din nou. Sa cer ajutorul si sa-l si accept. Pt ca eu sunt o persoana interiorizata cand vine vorba sa spuna ce simte, mai ales cand sufar sa nu mi-e bine. Nu imi place sa-i incarc pe cei din jur cu problemele mele, nu imi place sa fiu perceputa ca o persoana slaba si care nu gaseste resursele sa se puna pe picioare. De aceea prefer sa tin totul pentru mine si cand cineva ma roaga sa "dau afara" ce ma nelinisteste pur si simplu ma blochez si bolborosesc ceva rapid dupa care inchei cu " o sa imi treaca oricum". Dar acest "o sa imi treaca oricum" a uitat sa apara si in locul lui a venit "refuz sa ma gandesc la asta acum" si asa au inceput sa se acumuleze gandurile negative pana cand au ajuns sa dea pe langa pahar ...

Asadar pentru inceput nu imi propun marea cu sarea ca stiu ca ma voi descuraja, dar imi propun pasi micuti si realizabili. Pentru urmatoarele 2 saptamani imi propun sa mananc atunci cand mi-e foame (si nu cand vreau sa uit de ceva anume), sa mestec mai bine si sa nu mananc in graba si sa nu mai fac excese de mancare asa cum faceam. Sa nu ajung sa nu ma mai pot intinde in pat din cauza ca sunt prea plina, sau sa simt ca imi vine inapoi pe gat tot festinul... Nu voi da raportul cu ce am mancat in fiecare zi pt ca ma ingrozeste gandul asta, mi se pare o corvoada si ceva ce m-ar face sa dezvolt o obsesie fata de alimente, dar voi scrie ce am facut bine si ce am facut rau in fiecare zi, sa nu spuneti ca ma sustrag de la mustrari. deasemenea voi incerca sa introduc incet incet si sportul, desi la inceput nu promit ca voi avea un program extrem de riguros. Pana una alta astept sugestiile si sfaturile voastre, mai ales cu privire la ce v-a ajutat sa va gasiti motivatia la inceput de drum, dar si cum ati reusit sa treceti peste momentele grele in care erati pe punctul de a abandona lupta.