[miris]

Nu te descuraja, Ali! Adaptarea e un proces mai indelungat, dar trebuie sa ai incredere ca va fi bine. Eu a trebuit sa imi dau fata la cresa o data ce a implinit 2 ani, iar eu m-am intors la serviciu. A fost o experienta ... grea. Saraca de ea, se plictisea intre copii care inca se hraneau din biberon, nu vorbeau, stateau mai mult in patut. Plangea mai ales noaptea, prin somn, saracuta de ea: "Nu ma du la tesa!!!"
Mi se rupea inima, dar nici nu aveam incotro. O lasam dimineata la cresa si, de indata ce ieseam din cladire, ma podidea plansul si asa o tineam tot drumul spre serviciu. Dar, dupa o luna-doua au mutat-o la grupa mare, iar ea a devenit mult mai fericita. Acolo aveau si cateva activitati cu o doamna educatoare , vreo 2 ore pe zi. Experienta a avut un debut sfasaietor, dar un final fericit. Cand a mers la gradi, in anul urmator, era deja obisnuita cu "regimul" si nu a mai plans absolut deloc.
Nu spun ca e usor, nici pentru copil, nici pentru parinti si nici pentru doamnele educatoare care, fie vorba intre noi, au cea mai grea misiune pedagogica din toate, dupa parerea mea. Dar cu rabdare, tact si optimism va fi bine pana la urma.
Va tin pumnii!