Buna, draga mea Mihaela,
Citat:
Anterior postat de michellabfirst
Buna Cristina si multumesc de vizita 
E bine ca poti merge asa mult pe jos, eu nu pot, ma plictisesc mai ales ca orasul unde stau e f mic si nimic interesant de vazut.Dar stiu ca mersul pe jos ajuta mult.Candva aveam 64kg si am hotarat sa slabesc.Am tinut MM combinat cu hipocaloric.Si am slabit 14kg in 50 de zile dar atunci mergeam pe jos 6 km zilnic.Aveam un serviciu stabil si ma duceam si ma intorceam pe jos.Si m-a ajutat f mult.Acum poate ca si faptul ca a fost primul regim tinut la viata mea dar stiu ca si mersul pe jos a avut o contributie mare. |
Da, mersul pe jos ajuta foarte mult: in primul rand iti pune sangele in miscare, in al doilea rand, e o forma mai benigna de sport si deci consuma kcal (e mai mult chestiune de rezistenta decat cardio, ceea ce inseamna ca se poate mentine ceva mai mult) si nu in ultimul rand, consuma apa si iti tonifiaza corpul. Sunt un mare fan al mersului pe jos! Eu azi am facut cam 15 km in total si ma simt foarte bine. Am primit cadou de la sotul meu, acum cativa ani un Step Counter, adica un aparat care masoara cati pasi faci pe zi. Eu il puneam in miscare la inceputul plimbarii, si daca faceam mai putin de 15000 de pasi, nu ma duceam la culcare fara aerobic.
Citat:
Anterior postat de michellabfirst
Vad ca ai o relatie buna cu D-zeu.Te admir pt asta dar eu nu pot.Nu ca as crede ca EL nu exista dar am unele nelamuriri si sunt oarecum retinuta in ceea ce priveste religia.
De exemplu una din nelamuririle mele e: in religia noastra se spune sa nu te inchini la chip cioplit.Ce vrea sa spuna asta? Faptul ca noi ne inchinam la icoane nu e acelasi lucru?
De ce exista botezul la o varsta cand tu nu esti capabil sa alegi? Oare de ce nu exista aceasta libertate de alegere?
Imi exprim aceste ganduri pt ca mereu m-am intrebat de ce asa si nu asa si cred ca tu ai putea sa-mi raspunzi si poate asa ma lamuresc si eu.
Iti multumesc si sper sa nu supar pe nimeni.
|
Draga Mihaela, nu ti-ai ales o sursa foarte buna ca sa-ti raspunda la intrebari, pentru ca nici eu nu sunt nici pe departe cat de citita as vrea sa fiu in aceste materii. Deci iti raspund din nestiinta mea.
Intrebarea cu chipul cioplit e veche, a aparut in timpul persecutiei iconoclaste, cand o mare parte din crestinatate a abolit icoanele ca si chip cioplit. Atunci argumentul iconodulilor (cei care erau in favoarea icoanelor, "iconodul" insemnand slujitor/servitor al icoanelor) a fost urmatorul: noi nu ne inchinam icoanei ca unei zeitati. Icoana este un mijloc de reprezentare a lui Dumnezeu (ea bineinteles ca nu Il poate cuprinde in totalitate): prin icoana noi cinstim pe Dumnezeu, si pe sfintii din icoanele respective. Noi nu ne inchinam lemnului sau vopselelor care alcatuiesc partea materiala a icoanei; ne inchinam lui Hristos PRIN icoana.
Intr-un fel icoanele ne arata slabiciunea noastra: ca oameni, nu suntem in stare sa ni-L inchipuim pe Dumnezeu. De aceea avem nevoie de icoane. Recunoscand aceasta slabiciune/limitare umana, Dumnezeu insusi i-a spus lui Moise sa puna chipuri de Heruvimi si de Serafimi pe chivotul legii (asta se intampla in Vechiul Testament). Aceste chipuri sunt primele icoane ale crestinismului, si ele provin de la Dumnezeu.
Pe de alta parte, si pictarea icoanelor si sfintirea lor sunt lucruri care leaga chipul pictat pe icoana de sfantul pe care il reprezinta. Marii pictori de icoane postesc mult si se roaga neincetat inainte sa picteze. Aceasta munca NU poate fi facuta de oricine: icoanele trebuie pictate cu smerenie, frica de Dumnezeu si mai ales cu dragoste -- numai atunci sunt icoane cu adevarat. Iar sfintirea icoanei pogoara Duh Sfant asupra lor, in asa fel incat devin mai mult decat ceea ce s-ar putea numi "chip cioplit": in ele exista putere de la Dumnezeu.
Asta e un raspuns nu foarte clar poate, dar e ce am inteles eu din predicile preotului de aici, completate de ceva ce am citit despre iconoclasm. Sper sa iti fie de ajutor.
Acum partea a doua, cu botezul. Aici poate pot sa pun si o nota personala: sotul meu era ateu, iar ai lui sunt cumva contra religiei (din diverse motive). El a devenit crestin, si nu numai in nume, ci incearca sa onoreze promisiunea facuta in cunostinta de cauza la botez. Asta ar fi un botez asa cum sunt cele protestante si confirmarea la catolici, de care ai intrebat tu. Sotului meu insa ii e foarte greu sa cuprinda vasta traditie si scriptura ortodoxa: ii e greu sa inteleaga si sa accepte diverse lucruri cu care noi -- ca si copii ortodocsi -- am crescut din pruncie. De exemplu obiceiul sa mergi la spovedanie si impartasanie dupa botez e foarte, foarte dificil daca nu ai exercitiu. Nu e numai cazul sotului meu ci si a unei prietene rusoaice botezata nu de mult timp. Ceea ce inseamna ca desi botezul lucreaza ca si Sfanta Taina, lucrarea Sa nu este desavarsita/completata de celelalte Sfinte Taine la acesti tineri/copii care iau decizia sa zic in cunostinta de cauza.
Un alt motiv pentru care in mod original Biserica ii boteza de mici pe acesti copii e urmatorul. Pana nu de mult NU era de la sine inteles ca un copil mic sa supravietuiasca primelor luni/primilor ani de viata. Mureau foarte multi copii mici, mai ales baieti (de exemplu cei doi frati ai mamei mele s-au prapadit inainte de 1 an, de diverse boli). Acesti copii erau botezati pentru ca sa fie impartasiti, in caz ca vor muri. Sfanta Impartasanie NU se da celor nebotezati. Deci era un fel de a le deschide usile Raiului acestor copii.
Acum o intrebare: de ce sa ne deranjeze ca suntem botezati ortodocsi cand suntem mai mari? Daca vrem sa NU fim ortodocsi, botezul nu face decat sa cheme un inger pazitor asupra noastra. Nu-l vrem, putem sa ne facem ca nu e acolo. Pana la urma, foarte multi romani botezati ortodox asa procedeaza, din pacate. Daca insa vrem sa fim ortodocsi, acest botez ne da un sprijin oricand cautam sa ne regasim.
Citat:
Anterior postat de michellabfirst
Vorbesc cu o verisoara care e si ea la dieta si spune ca o data pe saptamana are o zi in care mananca normal si ce pofteste.Si a slabit 13kg in 2 luni si jumatate.Acum eu ma gandesc, pot si eu sa fac asa dar sa fie o singura masa intr-o zi la alegere din saptamana?
Nu ca mi-ar lipsi ceva in mod special dar ma gandesc sa fie asa ca un premiu si nici nu simt f tare ca am restrictii.
|
Eu zic ca depinde ce anume pui la masa respectiva. E foarte important sa nu cazi in obiceiuri proaste, si asta se face mai ales cu ordine si disciplina. Ceea ce inseamna: ok, ai o masa pe saptamana cand sa-ti faci de cap. E bine sa NU fie la cina (pentru ca dupa aceea daca ramai fara activitate se depune mai usor), si sa NU fie o portie foarte mare. Poti sa-ti faci pofta cu o feliuta -- modesta -- de tort, sau cu o bucatica de lasagna, sau cu ce vrei tu, dar in portii mici. Si sa fie in fiecare saptamana cam aceeasi zi si aceeasi masa (nu e bine de exemplu sa pui sapt. 1 duminica si sapt. 2 luni, imediat dupa duminica, aceste mese). In rest cred ca e ok. E important sa nu te restrangi prea tare -- a se vedea si nr. de kcal.
Te pup dulce, si iti urez o seara minunata. Sa stii ca cu cat te plimbi mai mult cu atat vei descoperi mai multe locuri frumoase in orasul tau. Fericirea si lumina trebuie sa porneasca de la tine, nu din exterior. Cu mult drag,
Cristina