[cosmodana]

Anterior postat de mad24

Buna, fetelor Eu am 84,6 kg, vad ca nu reusesc de nicio culoare sa ma motivez. Mai mult, cred ca iar ma apuca iar un pic de depresie (sau se accentueaza aia permanent prezenta).

S au intamplat/se intampla destul de multe lucruri in viata si simt ca ma coplesesc. Am incercat sa le iau frumos, pe rand, sistematic, dar la un moment dat pur si simplu navalesc toate si nu mai am ce sa le fac.

In primul rand, factorul declansator cred ca e terminarea facultatii, care se apropie fffft repede. Legat de asta, bineineles ca n am facut nimic pt licenta si n am invatat pt examenele ce urmeaza. Va trebui sa ma si mut si habar n am unde, cu cine, cum imi voi permite (deja e un efort pt ai mei si caminul, dar apoi chiria din bucuresti; ei zic sa stau linistita ca se ocupa ei, dar m am saturat sa le tot cer de toate la varsta asta). Apropo, am facut 25 de ani (la multi ani mie ) si viata mea nu e deloc asa cum ma gandeam ca o sa fie acum. Ce vreau sa spun prin asta: inca duc o viata de adolescent intarziat (ca vesnic student si fara venituri), dar incep sa apara niste responsabilitati de adult (parinti care imbatranesc si incep sa aiba ei nevoie de mine). O relatie serioasa n am, fostul prieten, care a fost prima persoana dupa muuuulta vreme de care chiar mi a placut si cu care am simtit o conexiune mai speciala, s a dovedit o dezamagire si am incheiat o, desi mi s a rupt sufletul. Tipul cu care ma vad acum e mai mult de distras atentia, ceea ce a fost binevenit dupa despartirea anterioara, dar care acum parca intareste sentimentul ca nu pot avea nimic asa cum vreau eu. Normal, cand vine vorba de domeniul sentimental nu pot sa ma opresc din a ma gandi ca poate, daca as arata si eu altfel, si situatia ar fi altfel. Si totul o ia de la capat. Ah, da, si am fost de curand la concertul unei formatii la care am mai fost la inceputul facultatii si, nah, normal ca am comparat lucrurile si oamenii cu care am mers atunci si ce fac ei acum si ce fac eu si cum sunt eu fata de atunci.

Mda, am scris o poliloghie, dar nu mai puteam si trebuia sa ma descarc undeva ca simt ca o iau razna.

Curaj,draga mea!Esti tanara si ai timp sa le rezolvi pe toate.Concentreaza-te pe studii,termina-le cu bine.In acest moment e cel mai important lucru.Prietenul,daca nu e persoana portivita si nu e ceea ce-ti doresti,nu-ti fa griji.La un moment dat va aparea in viata ta cineva care sa te merite si care nu te va face nicio secunda sa crezi ca are vreo importanta felul in care arati.Parintii,da ,imbatranesc si vor avea nevoie de ajutorul tau,dar , deocamdata,sunt convinsa ca ei isi fac griji mai mari pentru tine si vor face mereu totul sa te vada fericita.Si...crede-ma pe cuvant,si la 45 de ani ,poti sa-ti pui aceleasi intrebari"unde au ajuns ei si unde sunt eu?".E in natura umana sa te uiti in jurul tau si sa te compari cu altii!Asta te ajuta sa te ambitionezi si sa lupti sa ajungi unde iti doresti!Succes!