forum.slabute.ro - Jurnalul Dianei, sau al desertaciunii desertaciunilor.

forum.slabute.ro (http://forum.slabute.ro/index.php)

- Arhiva jurnale slabit (http://forum.slabute.ro/forumdisplay.php?f=353)

- - Jurnalul Dianei, sau al desertaciunii desertaciunilor. (http://forum.slabute.ro/showthread.php?t=2943)

Re: Jurnalul Dianei, sau al desertaciunii desertaciunilor.

mai,eu n-am vrut sa rad de tristetea ta, nu ma intelege gresit. doar ca mi-as dori pt tine sa le poti pune pe toate in perspectiva! >:D<

Re: Jurnalul Dianei, sau al desertaciunii desertaciunilor.

diana, pe mine in momente dintr-astea grele m-au ajutat doua carti, pe prima sigur ai citit-o deja, si e jurnalul fericirii. a doua, care e o autobiografie, se numenste maini inzestrate, de ben carson. ambele sunt despre imaginea de ansamblu, despre cum sa depasesti greutatile cautand sprijin in interiorul tau. eu le iubesc si ti le recomand. te rog sa-mi spui daca-ti plac.

Re: Jurnalul Dianei, sau al desertaciunii desertaciunilor.

iar pe mine m-a ajutat, când eram cam pe unde eşti tu acum, dacă m-aş asculta, m-aş înţelege a lui salome. am mai fost şi pe la nişte dezvoltări personale în aceeaşi idee, am ajuns de câteva ori şi la un psiholog foarte mişto, dar cartea aia mi-a schimbat niţel (esenţial) percepţia despre mine - şi, ca urmare, despre ce-i în jur. şi mi-a dat acces la resurse interioare.
eu mă bucur când scrii. când deschizi gura, chiar dacă rar şi ca să te plângi - în fond, e un jurnal. şi problemele noastre de greutate (covârşitoarea lor majoritate) vin fics din creierul ăla sătul de acelaşi cerc închis şi care-ţi macină aceleaşi gânduri. mai scoate-le şi lasă lumea să-ţi răspundă la ele, chiar dacă mai rar nimereşte (nimerim) să-ţi spunem exact ce-ai avea nevoie. nu ştii niciodată de unde sare iepurele şi ce, din cele ce ţi se răspund pe-aici, poate ajunge până acolo unde trebuie.
şi, ca să-i răspund şi fluturaşului, pe mine puteai să mă învineţeşti în bătaie şi n-ar fi folosit la nimic, pentru că din locul în care eram nu se vedea perspectiva aia :)). nu se vedea nimic, mai exact.

Re: Jurnalul Dianei, sau al desertaciunii desertaciunilor.

Pentru că aici nu am (mai) găsit susţinerea de care aş fi avut nevoie, ci „experienţa mea o invalidează pe a ta” sau „nu mai fi aşa cum eşti, fii altfel”, acesta o să fie ultimul meu mesaj. Pentru că scrisul aici era o scoică de consolare într-un ocean de confruntare, însă acum nu mai are niciun sens. Şi îmi plac lucrurile cu sens, nu mai am răbdare pentru altele.

Slăbit frumos şi mulţumiri persoanelor care au intrat în viaţa mea şi pe alte căi, cu care am băut cel puţin o cafea (fără zahăr, desigur).

Semnat,
grasă (pentru văzători) şi frumoasă (pentru nevăzători), a voastră cândva, Diana.

>:D<

Re: Jurnalul Dianei, sau al desertaciunii desertaciunilor.

:-( :-( asa trist e mesajul asta al tau...

Re: Jurnalul Dianei, sau al desertaciunii desertaciunilor.

Esti belea!!! Dar zau ca asa ma simt si eu uneori!!" Keep going!
Ce e mai strange..este ca slabitul nu mai e nr 1 in viata mea. Am atatea griji/ ptobleme/ ganduri!!!! Ca 10 kg cu minus nu le ar face sa dispara. Te pup cu drag!