[Iness]

Bună tuturor. M-am gândit să fac un subiect nou pentru că sunt sigură că sunt mai multe fete care au aceași problemă ca și mine
Din luna aprilie viața mea a oscilat între înfometare și mâncat până la stare de rău, de stomac plin până la refuz. De fapt totul a început din septembrie anul trecut, când m-am despărțit de prietenul meu. După despărțire am început să mă consider urâtă și incapabilă să fac ceva bun. Obsesia pentru slăbit exista și înainte, dar nu mâncasem niciodată fără să mă pot opri, nu îmi era gândul numai la mâncare sau la grăsimea de pe burta (care atunci era aproape infimă)

Din aprilie, mai exact de când am început intens pregătirea pentru Bacalaureat, totul s-a schimbat dezastruos. Mâncam excesiv, dormeam, apoi învățam (gândul meu fiind la cât de proastă și slabă psihic sunt).
Am încercat de multe ori să-mi provoc vărsături, dar nu am reușit. În schimb foloseam laxative.

Acum sunt în anul 1 la facultate și credeam că o să se schimbe ceva. În timpul săptămânii ”sunt la dietă”, dar când vine weekend-ul parcă nu mai sunt eu. Mă îndop și compensez tot ce am construit în săptămâna precedentă.
De aceea am ajuns să fiu extrem de ”pufoasă”, mușchii mei consumându-se.

Am acumulat 10 kg pe care vreau să le dau jos, pentru că m-am săturat. Am ajuns să îmi fie rușine să merg la facultate sau pe stradă.

E culmea...pentru că mereu am fost pe măsura așteptărilor părinților, mereu am reușit ce mi-am propus. Și faptul că acum mă dezamăgesc mă face să nu mai am încredere în mine sau să sper că într-o zi voi reuși.

Porbabil am omis multe aspecte, dar nu vreau să vă plictisesc.

Vă urez mult succes la slăbit! Și sper că există cineva care a fost în situația mea și a scăpat.