[jigodela]

Stefanie ti-am citit jurnalul si inteleg perfect treaba cu mancatul pe fond de stres. La mine a inceput in august anul trecut cand aveam o greutate acceptabila pt inaltimea mea (67 kg) la care chiar aratam bine - brate subtirele, fund tonifiat, fara colacei, doar un pic de burta dar agitatia jobului pe care mi-l luasem insemna ca asteptam pauza de pranz cu sufletul la gura. Si nu mancam o salata, mancam pizza si meniuri de juma de kil de carnuri si cartofi, iar automatele pline de ciocolata, chipsuri si alune nu ma tentau prea bine nici la gustari. Jobul l-am lasat, dar obiceiurile ramasesera, iar plictiseala si starile proaste datorate evident tot kilogramelor dau pofta de "ceva bun" la 12 noaptea, mancat peste masura, o berica cu prietenii etc. Am renuntat cand am vazut ca nu prea mai am haine care sa-mi acopere suncile, si cantarul n-o s-o ia in jos ca prin minune. De o saptamana m-am pus si eu pe dieta, si ma simt excelent, mai ales ca nu-mi mai e foame seara, deci nici nu ma mai trezesc cu sentimentul ala oribil de vinovatie

Oricum fie ca kg tale sa dispara cat mai usor, iti doresc mult succes si te sustin din toata inima